se murea mai frumos înainte

se murea mai frumos înainte
încet
omul venea acasă
de la vite/ de la pădure/ din locuri de aiurea
oi avea ceva de mâncare
zicea
mă pun un pic în pat
să mă odihnesc
rogu-te vino să mă strigi și mă scoală
nu se mai scula nu se mai scula
oricât îl strigau ăi din casă
pe vremuri se murea încet/ în trei zile
aveau timp din destul
să te scalde
să te bărbierească
să te îmbrace frumos
și să înceapă să trăiască cu gândul
te puneau în odaia cea mare/ pe masă/ spre drum
aflau toți și intrau și ei când se făcea ziuă
cimitirul era în straturi straturi de morți
ce pământ curat
roditor
toți cei de dinainte adunați la un loc
te adăugau deci și pe tine
părea că ești încă o cărămidă
la temelia unei case uriașe ce crește oarecum invers
înspre centrul pământului
după un timp/ secole mii de ani/
pământul este mai degrabă o navă
ca-n filme
o navă uriașă care-și plimbă morții
în spirală
prin spațiu
sau poate că nu/ ce putem ști noi despre asta
cert este doar că se murea mai frumos înainte
moartea nu ținea decât trei zile
și totul se făcea pe-ndelete
încet
încet
ca pâinea

%d blogeri au apreciat: