vulcan

un vulcan mare
enorm
ce părea un buboi
fusese activ
la marginea satului/ spre grădini
în copilărie

câteva plăci tectonice/ mii
se petreceau una peste alta
mut/ la adâncime
în direcții sufletești cu totul contrare

soarele strălucea rar

noi
copiii
zbieram absurd
cu bărci de hârtie
vâsleam în amonte
pe râuri de lavă
spre rădăcina ca de neg a gândului

I. C. LIȚĂ

Poezie, proză scurtă, ceva teatru mut

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s