resetare

un elicopter înarmat survolează trăirile mele
pajiștile

urâtul zilelor
creează înlăuntru
o așteptare fără sens
un vertij

am ajuns să mă tem pentru viața din mine

înainte credeam că pomii
toamna
înfloresc invers

dar nu
dar nu

în spatele capului
în mijlocul cefei
sau între ochi
voi găuri c-un burghiu

trepanațiile-mi reușesc totdeauna
și crestatul venelor groase de sub limbă

curge din tine sângele rău
paraziții

te resetezi

dacă nu poți
te pui în genunchi
și invoci clasici

și asta
la fel
dă rezultate

I. C. LIȚĂ

Poezie, proză scurtă, ceva teatru mut

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s