un elicopter înarmat survolează trăirile mele
pajiștile
urâtul zilelor
creează înlăuntru
o așteptare fără sens
un vertij
am ajuns să mă tem pentru viața din mine
înainte credeam că pomii
toamna
înfloresc invers
dar nu
dar nu
în spatele capului
în mijlocul cefei
sau între ochi
voi găuri c-un burghiu
trepanațiile-mi reușesc totdeauna
și crestatul venelor groase de sub limbă
curge din tine sângele rău
paraziții
te resetezi
dacă nu poți
te pui în genunchi
și invoci clasici
și asta
la fel
dă rezultate
I. C. LIȚĂ 