o chestiune de mecanisme

în acest cămin de bătrâni se ascultă radio/ orchestra filarmonicii din urali interpretează/ o doamnă cu piele albă își parfumează dosul urechii/ cumpăr aur argint are imprimat pe tricou pe față pe spate/ nu știu cine sunt și ce naiba pot să caut aici îmi șoptește/ eu și acești oameni avem aceleași neliniști cred/ și mi-e frică s-adorm știi tu ce se poate-ntâmpla când uiți de tine cu totul/ pentru mine e mereu azi ca un morfinoman privesc pomii frunzele îi fac uneori să pară încărcați cu mere preastrăluciți/ ajută-mă să scot musca aceasta n-aș face rău unei muște le zdrobesc puțin doar cât să devină inofensive/ muștele sunt minunate grozave ca pomii mecanica vieții mi-a scăpat vezi totdeauna/ ți se poate strica într-o zi mecanismul luminii/ dar nu cu lumina are tot ce se-ntâmplă vreo legătură și nici cu uitarea/ trebuie că e doar o chestiune de mecanisme

I. C. LIȚĂ

Poezie, proză scurtă, ceva teatru mut

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s