mic
priveam soarele îndelung
la epuizare
am ținut secretul acesta
că soarele se apropie
vine spre tine în salturi
palpitând
când îl fixezi în ochi mult
fără clipire
rămâne
după un timp
doar o esență de soare
dispare strălucirea din jur
ca un efort cosmic de limpezire
ca o asceză
/ o imposibilă și absurdă
limpezire a luminii/
cu tine se întâmplă
apoi
să rămâi singur
îți pierzi
vederea periferică
vederea departe
vederea aproape
îți pierzi în general
orice alt fel de privire decât
privirea neîntreruptă în soare
ca o cârtiță
simți
structura de lumină ce vibrează
a realității
ar fi greu de spus
cine urcă cine coboară
în jur
oricum
de mult
totul îți pare
tot o limpezire
tot o limpezire
I. C. LIȚĂ 