odaie

de un tiv al ființei
astăzi m-a prins
șarpele cu clopoței

s-a pus
încet
pe ochii mei
o tristețe

mă tot lovesc
năuc
în buricele deștelor
crăpate

inspir expir

mor
urcând poteci
căutând prin munți
peșteri cu pustnici

în inimă
ca-ntr-o odaie goală
răsună pași
se apropie
vin

I. C. LIȚĂ

Poezie, proză scurtă, ceva teatru mut

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s