de un tiv al ființei
astăzi m-a prins
șarpele cu clopoței
s-a pus
încet
pe ochii mei
o tristețe
mă tot lovesc
năuc
în buricele deștelor
crăpate
inspir expir
mor
urcând poteci
căutând prin munți
peșteri cu pustnici
în inimă
ca-ntr-o odaie goală
răsună pași
se apropie
vin
I. C. LIȚĂ 