să ne despărțim/ să ne despărțim

să ne despărțim
să ne despărțim
umbrele noastre cântăresc diferit
deși vedem mereu aceeași față a lunii

doar știi și tu
vorbele spuse cu buze pârlite
poartă pe ele pielițe scuipate

a început iubito de curând
să îmi fie
frică de momentul dormirii

mi-e frică
recunosc
de momentul dormirii

iubito
e normal
cine naiba mai crede azi
în nervii proprii

îmi agăț de gât
faliment
lichidez stoc
închid definitiv
vând tot la grămadă

iubito
ce frumoase pot fi
magazinele goale

plec în concediu
în extrasezon
mă plimb euforic cu rulota prin mine

pustiu pustiu pustiu

să fugim fraților toți
fugi de-acuma și tu preaiubito
se vede cum marea se preface
că revine
absurd
la izvoare

marea se preface
că revine
absurd
la izvoare

fugi

hai fugi

3 răspunsuri la “să ne despărțim/ să ne despărțim”

      • Mă surprind suportând bine orice – despărțirile, moartea rudelor și prietenilor, boala – totul. Cu stările de bine, cele reale, nu știu ce să fac. Abia pe astea le simt ca pe o amenințare. Mai bine să nu le am, decât să aștept să le pierd. Așteptarea aia, să se întâmple ceva rău (fiindcă răul vine obligatoriu), e mai chinuitoare decât însuși răul.

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: