perii aceștia înfloriți
sunt perii-nfloriți cei mai triști de pe lume
tot omul așteaptă o dragoste mare
ai trecut pe aici
au rămas
urme
un ochi mă ustură mult
lumea îmi pare goală
pustie
unde sunt toți
îmi imaginez uneori
c-au plecat
să-și facă siesta
sub atmosfera de cianuri
a lui venus
când dormi dedesubtul unei furtuni
ai așa un sentiment de copilărie
te simți ocrotit
tot răul trece pe lângă
ești
bine
în casa aceasta mare
uriașă
mă tot mut dintr-o încăpere în alta
din ce în ce mai obosit/ sunt fericit fără vreo explicație
nu poți rezista acestei uși ce ți se deschide nainte
pe mâna dreaptă
în curte
într-o lumină ce scade
las
perii
I. C. LIȚĂ 