mi-aduc aminte
s-a-ntâmplat în mine însumi
s-a-ntâmplat
în
talavera
și m-am văzut
dintr-odată
o
cavernă
iubitule iubitule iubitule
îmi ziceam
acest infinit al cavernei
ce vezi
este generat
de două oglinzi
față în față
e
o
minciună
la mijloc
tu
în
minciună
sufletul tău
un zăcământ de metale rare
bogat și dens
ca o nuga
și se întâmplă totul
într-o vară decolorată
sfărâmicioasă
sfărâmicioasă
și-ți răspunzi
apoi
singur
dar ce sărăcie
doamne
nu ninge nu plouă
totul
nemișcat
în urâțenie
vezi
dacă nu strângi din ochi
lumina oglinzii te arde
ignorând pereții vechi
umpluți de graffiti
eu nu inventez ieșiri
nu inventez soluții
stau
este
acesta
un meșteșug
al
liniștirii
un meșteșug/ al/ liniștirii
I. C. LIȚĂ 