oamenii singuri

oamenii singuri/ inșii doborâți de singurătate îmi par cameramani ce dau roată mulțimii/ privesc de la margine/ marginea singurătății lor cred că e buza unei prăpăstii/ ei stau cu spatele cred spre un gol incalculabil/ răbdători ca păianjenii filmează detalii fețe gesturi mici intenții/ ei par posesorii unei plantații de pini de rășină/ faci pinului o gaură îl decojești îl arzi cu acizi/ milimetric/ tot ce se face milimetric se măsoară în generații/ toată munca e să ții mulțimea de pini între viață și moarte/ o plantație de pini în agonie/ cum o să știi când să dai drumul strangulării/ vii te plimbi îți spui că așa sunt oamenii singuri/ cinici/ ce oameni cinici suntem noi oamenii singuri/ dar ce pini frumoși zici la plecare făcând un pas înapoi și alt pas înapoi și alt pas înapoi ca o ascundere în golul din spate/ oamenii cred trebuie priviți de departe/ filmându-le fața detaliile feței gesturile mici detaliile fiecărei intenții ținerea lor între viață și moarte continua lor ținere între viață și moarte/ o agonie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: