să se stabilească

ca o carcasă a unei nave abandonate
cochilia răsunătoare a lumii
din care /păianjeni/ toți am supt seva

pleci
acolo rămâne
totuși
urma sucurilor tale digestive

nu este vorba de asta
și în general nu este vorba despre nimic
dar să nu se creadă cumva
că s-a spus totul
despre
singurătate

nu nu s-a spus totul despre singurătate

ai un loc
îl semeni cu grâu
după mulți ani vezi
cum toate pietrele s-au strâns
într-o vale
linia lungă în care se-ntâlnesc dealuri

de departe
pietrele par
o calea lactee prin câmpuri

după un timp
locurile în care ai stat mult
încep să ți se pară
străine

e ciudat
tu mereu grijuliu ai umblat desculț
pe unde se-ntâmplă sfințenii

v-ați gândit vreodată
că trăim alături
de călăii noștri
ei cei pe lângă care trecem acum
ne vor pune capul frumos pe trupină
vor da cu securea

totuși
revenind
să se stabilească
plecând de la această fotografie
numărul fix al celor care privesc spre lumină

%d blogeri au apreciat: