Categorie: Una sută sentimente minore
-
99. inocenții
timp de patru anotimpuri pe an lumea îmi pare un cămin de nefamiliști sticla ferestrelor e bătută în cuie ușile strâmbe se deschid spre culoare nu e curent/ nu se dă apă sobele construite năuntru au coșuri de țeavă scoasă pe geam miroase a țigări și cerneală de carte doamna care spală și mătură scări […]
-
98. ipohondrie
am apă la plămâni plămânii mei scapă ordinarei mecanici a fluidelor nefiind omogen și continuu ci vâscos/ o gelatină casantă aburul din plămâni/ aruncă la coșul de paradoxuri/ fizica și vântul bate/ tot bate unde vrea și tușesc/ tușesc mult și expectorațiilor mele bogate o formă cvasisferică le dă/ tensiunea superficială expectorez/ așadar/ perle tot […]
-
97. la etajul trei/ miroase a carne prăjită
sufletul meu nu locuiește cu mine locuiește pe blocuri/ la soare urc la el zilnic/ să reglăm antene de țeavă le mișcăm nițel/ legăm niște fire de cupru oamenii din apartamente prind sârbii/ bulgarii pot vedea un meci din șaisprezecimi sufletul meu locuiește la etajul de sus dedesubt sunt câteva zeci de camere goale/ stă […]
-
96. că moartea nu vrea nimic/ decât suflet de voinic
don quijote are hernie de disc în noaptea aceasta doarme la hanul ancuței se bea vin fiert și cântă frații gore se spun glume/ inventează chestii el își face poze/ le pune pe facebook curg comentarii/ degete mari îndreptate în sus dimineața își vinde/ la fier vechi/ armura întreagă scutierul său intră cioban/ undeva prin […]
-
95. acum
o muscă albastră a rămas captivă în mine va muri cu zile/ de singurătate sau va trăi/ rezistând prin cultură într-o genuină și poetică simbioză cu gazda îi zic tencuiește-mi/ pe dinăuntru/ interioritatea sclivisește cu piatră măruntă/ sare bordeleză spoiește cu var o pereche de sensuri bâzâie-mi laul în ureche internă acum
-
94. atelier
chipurile sfinților se fac greu zugravii de icoane ezită/ se tem dorm rău și visează în spasme/ atunci linii/ culori/ nuanțe și gesturi în atelier/dimineața/ ei intră cu ochii închiși se mint că mai au de tușat o copită/ un drac/ niște pustnici sabia sfântului gheorghe și găoacea feței rămâne acolo sprijinită în colțul străin […]
-
93. intravenos
meritele prisositoare ale poeților morți se adună/ într-un depozit/ la academie se fărâmițează într-un malaxor suprarealist și absurd se comprimă/ apoi/ în pastile ori se fierb/ obținându-se marmeladă celor mai înrăiți cititori li se trimit plicuri plicuri mici/ cu prafuri concentrate ei le pot priza/ c-o inspirație lungă utilizând carapacea goală a unui stilou negru/ […]
-
92. carieră de piatră
toată lumea/ e poftită/ la restaurantul din colț se vor servi minereuri/ metale rare/ superconductori toate scoase cu greu din crăpături de pământ unde nu mai doarme vreun amărât de sihastru se va bea doar zeamă de scoarță terestră răcită/ forțat/ cu tehnologii la sfârșit/ ca desert în excavatoare/ invitații vor fi duși pe un […]
-
91. școală de vară
cei doișpe pustnici neștiuți/ din muntele atos trăiesc/ incognito/ la mine-n oraș de o vreme instruiesc o armată de căutători în gunoaie și le ia timp/ cu doar șapte cuvinte rostite pe zi ăsta o să fie un război de gherilă zice-ăl bătrân împrumutând un cuvânt/ din ziua de mâine
-
90. omorât cu pietre/ afară din cetate
poeții trec intensități pe hârtie la tine în casă/ nimeni nu crede că tu ai fi proorocul celor de-un sânge cu tine le pari/ un pic/ altul și ieși/ într-un târziu/ la un drum năuc/ faci cu mâna /în ambele sensuri
-
89. morna
cred că în cabo verde/ nu avem ambasadă scrisorile ajung greu în arhipelag oricum/ între noi și ei se află oceane/ se află ceruri o prăpastie șuierătoare de vânturi/ furtuni un zid nesurpat de cântece triste
-
88. mov
eu nasc pui vii ce mănâncă lapte cu laptele-cucului se fac mari omul din mine le cântă glorioșilor/ glorioșilor voi sunteți mai frumoși decât movul decât o lumină ce trece/ rectiliniu/ prin vin
-
87. șantier
firmă serioasă/ mare angajăm lucrători în construcții se oferă salariu/ cafea/ avantaje și cizme demolăm tot/ clădim de la zero o lume primim alcoolici/ ratați drogați ce cunosc greacă/ latină primim bătrâni/ metaliști/ depeșari invalizi ce recită homer/ ce mănâncă origen pe pâine echivalăm studii/ oferim titluri se va face/ la sfârșit/ o poză de […]
-
86. eu
două gânduri limpezi joacă X și 0 între diagonalele frunții le dau timp/ miza îmi scapă le privesc în oglindă/ senin le-aș putea turti cu pliciul de muște la radio se omagiază vicente amigo ole ole/ se aude prin tot cartierul tac. mă prefac apatic/ neutru un vulcan stins
-
85. alte poezii
alte poezii se scriu cu sughițuri cu dureri de măsele cu mâini amorțite sub tine te tot răsucești primprejur de cuvinte niciunuia nu-i poți denumi forma/ cele câteva dimensiuni ale vieții lumea în care trăim toți încetează a mai avea legi cunoscute și ferme chinul tău se desfășoară continuu în învălmășite universuri/ foarte paralele
-
84. ereditate
fiule tu ești cel din urmă născut dintr-un șir nesfârșit de bărbați plângăcioși în neamul acesta noi plângem ușor/ o să vezi avem ceva aplecări codificate genetic ai noștri au plâns în toate împrejurările vieții cei mai buni au fost/ totdeauna/ ciobanii iar stirpea noastră are câțiva străbunicu-to/ lasă-mă acum să-ți vorbesc un pic despre el era […]
-
83. unele poezii
unele poezii se scriu cu puțină/ cu foarte puțină cerneală un semn aici/ un punct acolo îți pare că foile au propriul sistem de irigații desculț/ tu doar adâncești șanțuri/ mărginești gropi schimbi macazurile apei/ cu bolovani și pietre
-
82. invitație
mă admiră intens niște oameni din singapore vino aici să citești pe la târguri/ prin piețe/ îmi zic sau vino de tot suntem un popor fericit la noi plouă zilnic lumina se strânge în bălți și pornește spre mare
-
81. david dictează psalmi/ lui van gogh și fibonacci
împărate/ șopti dacă privești luna printre crengile fără frunze coroana pomilor se transformă-n spirale lumina merge în sus/ se desface spre mult construiește raporturi exacte/ elucubrează fantastic da da știu/ știu ce zici asta/ desigur/ îmi sună căzu într-un gând împăratul uite/ ăștia doi/ dacă pot să vină să mănânce cu mine regele e bătrân/ […]
-
80. sunt nebun
dăruiește-mi/ chiar azi/ o haină de noapte fără cusătură să fie aș vrea să tot dorm pe de-a-ntregul în ea ca într-o cămașă de forță sunt nebun/ aud voci nopțile visez fluturi trenuri ce nu le mai pot opri în vreo gară locomotiva mă duce aiurea/ febril și hipnotic trec peste valize căzute-ntre șine peste […]
-
79. poem simfonic
mi-am agățat în pereți chipuri din când în când mă așez în genunchi întind mâinile par și eu/ puțin/ gravat într-o reprezentare istoristă îi rog primiți-mă primiți-mă primiți-mă și pe mine ăștia nimic/ mă ignoră la ei nu ajunge ceva preda tace miop/ tot învelit în astrahane sorescu e slab ca un semnul mirării scrie […]
-
78. odihnește-mă
vino mulează-te perfect pe cutele durerilor mele apropie-te mulează-te perfect pe urma răpirilor mele în cer șezi spală-mi picioarele/ slujește-mi în neștire rămâi nicicum nu mă pierde din ochi jelește-mi puțin poate un cântec de leagăn
-
77. pătuiage
viile din chiciu s-au scos din pământ undeva prin anii cincizeci cu tractoarele oamenii şi-au luat acasă butucii joardele ca pe mână mii de nuci scorburoși pătuiage vânturile iernii aceleia dintre doi ani nesfârșiți și banali au bătut altcum au bătut altcum
-
76. dincolo de iordan
prietenii mei nu mai sună nu mă mai caută nimeni/ vreun pic nu-mi trimit semeseuri fotografii/ porumbei călători le trimit eu telegrame/ succint-alarmiste clipind pe morse/ din lună si stele într-un cor antic îmi răspund tu eşti poet/ tu eşti ca moise ai treabă te lăsăm să despici marea în două să treci prin deșert […]
-
74. mai mult decât lumina
ia-mă la tine/ înfiază-mă uit chestii îmi tremură mâna / în spasme hilare apleacă-te înspre mine (ades) zgâlțâie-mi umerii șoptește tu ești (oricum) luceafărul dimineții / lumina
-
73. liniște
ultimele ore din noapte sedează nu se aude nimic niciun zgomot de fond plouă cu pilitură de fier e o ninsoare absurdă peste pereții lumii căptușiți în câmpuri magnetice
-
72. ruta 17
furgoneta mea încărcată cu ouă aleargă prin varii orașe într-o febrilitate nebună idei felurite îmi merg înainte ca un iepure fals unor câini de la curse accelerez temerar ignor semne și reguli scot capul pe geam întind mâna/ cu ochii holbați din portbagajul mașinilor dimprejur iese/ livid/ adrian păunescu îi citesc pe buze că-mi zice […]
-
71. variațiunile goldberg
camera mea/ lungă/ are o fereastră spre răsărit când stau în pat/ desigur/ par un mort așa cu capul în pernă/ cu picioarele înainte poate chiar locuiesc într-o criptă lumea îmi dă târcoale pe-afară/ prin cimitir oamenii se opresc și comentează bonom da ce face ăsta aici înăuntru se aude foit și plimbat de papuci […]
-
70. saudade
îmi expiră unele sentimente îmi îmbătrânesc niște trăiri la ghișeu/ un domn cu butoni pune întrebări extrem de ciudate prescrie terapii alandala o actualizare imperioasă de date instalare de aplicații recente în mine/ cuvinte înșurubează ieșiri
-
69. implozie
între mine și tine/ iubito se tot cască o gaură neagră în luminosul ei orizont al evenimentelor zâmbetele noastre subțiindu-se paroxistic stânjenite/ false/ lăbărțate la infinit o încremenită singularitate
-
68. concert
văd/ în salon al treilea pentru pian de beethoven sfântul solista vine desculță mă plagiază ha ha dirijorul e rotofei îmbrăcat în chinez interpreta-i conduce pe toți din ochi și sprâncene pare că duce o luptă sau face amor cu dantura ei nealiniată corect mimează mereu pam pam și pam agonizând dirijorul e mic/ stă […]
-
67. bruxism
visez urât un ravel derulat foarte rapid înainte nostalgia singură doar mai naște poeme la contactul cu oameni concreți ideile-mi scrâșnesc dinții-ntre ele în mizantropice strânsori canibale
-
100. endorfine
timp de una sută sentimente minore mintea îmi fusese cu totul răpită jos viața se scurgea cu totul firesc munceam mult beam vin amestecat cu fiere creșteam copiii analizele îmi ieșiseră bine plămânii ficatul rinichii normal luciditatea mărită
-
66. patetică
trecerea verii mă doare ca o iubită fugită cu altul ridic mâna dreaptă și jur niciodată eu n-o să scriu despre toamnă ca poet am puterea aceasta de-a coborî în neființă lucrurile despre care nu povestesc
-
65. citadin
locuiesc într-un oraș mare îți ia o viață întreagă s-ajungi de la un capăt la altul poți trăi fără să te cunoască nimeni doar cel de la bar care-ți dă o cafea neagră și rom de jamaica bătrâna de la frizerie întârzie cu mâini translucide printre firele tăiate de păr tu nu te mai speli […]
-
64. mărioaca
una mărioaca știa să le ia vacilor/ colastra vorbeam puțin/ înainte din două litere și un semn făceam o bună impresie povesteam/ succint/ sensuri baba asta descântătoarea c-un blestem/ doar/ m-a și îmbolnăvit de cuvinte
-
63. continuum spațio-temporal
țiganii de pe avenida juventud vorbesc mult în fața scării de bloc seara vine unu și zice să zidim un turn putem sări din planetă-n planetă se face liniște o mie de ani un copil ne-nțărcat rupe tăcerea iar e cald/ zice vecina de la trei o să fie mai bine/ de vineri încolo răspunde […]
-
62. ciorne
ca unui bucătar firimituri și resturi ție-ți rămân pe birou ciorne sunt frunze de tutun sunt vreascuri când cad sună uscat/ și crapă nu servesc la nimic le arunci și le uiți ca pe o zgaibă
-
61. soldatul
am întotdeauna o armă cu mine te-aș putea învinge ușor cuțite bricege trei săbii și-o lance îți pot strivi inima îți pot fărâma oase dar nu dintr-o incomprehensibilă și perplexă nedumerire nu
-
60. proză
anotimpul acesta scriu proză din burtoiul stafidit/ al minții ies întâmplări rare personaje anoste bat schilodesc mă lasă mort la marginea foii
-
59. case cu geamlâc
mi se cere să fac o exhaustivă analiză unor case cu geamlâc refuz îmi rezultă/ firește imposibil e cu neputință/ zic/ să clasifici pe specii de sticlă/ pe genuri de fier aluminiu plastic sau lemn cum au găsit de cuviință/ unii să se închidă în spatele unor sticle/ colorate poate frenetic cetățenii își pun flori […]
-
58. unele tristeți se descriu greu
noaptea gările de tren sunt lipsite de zgomot oamenii se ascund unii de alții tristețea se trăiește promiscuu din când în când pe hora unirii sau pe marșul lui iancu difuzoarele de deasupra anunță suntem într-o gară tovarăși încă se pleacă încă se vine prefăceți-vă deci fericiți ce naiba
-
57. simptome
te tot sun cu taxă inversă iubito am numai folk în cap (se fierb ouă moi se iartă minciuni) intră robotul și zice cinstite om al muncii manifești o ilegală cădere în proză călătoria în timp este evident interzisă
-
56. cântec de adormit nevroze
pândarii de noapte trăiesc în coverci făcute pe câmpuri păzesc roșiile castraveții porumbul și să nu vină moartea peste cei de acasă soarta lor atârnă de producția la hectar își taie venele pe tură și picură sânge la rădăcini legumele cresc se obțin recolte record cei rămași în sat pot trăi veșnic și mâine
-
55. ditiramb
mie îmi pare că poeții toți sunt niște masculi alfa cuvintele pe care nu le-au trăit niciodată sunt trimise în față sunt cuvinte slabe necunoscute fără vlagă și nerv stafii cărora cu greu li se mai recunoaște existența în dex în mijloc de tot stau cuvintele mari fapte importante le știi după gheare după urma […]
-
54. pe la noi crește o iarbă frumoasă
despre lumină oamenii/ lozesc oamenii/ aiurează în afara legilor fizicii nu se înțeleg/ de exemplu chestiuni foarte simple/ cum ar fi strălucirea unor fire de iarbă deci/ nu se cunoaște sigur aproape nimic despre natura cea mai intrinsecă a acestor înalte a acestor subțiri și uscate fire de iarbă de pe marginea drumului oamenii sunt […]
-
53. ca și când
ia zi-mi nu ți se face și ție câteodată dor de cele mai simple lucruri din lume e ca și când ai tot vrea să-ți ridici o bucătărie de vară c-o prispă micuță pătrată pe care încet să dormi noaptea dar tu te trezești mai apoi nădușit zbuciumat și spui răgușit bă fraților ascultați la […]
-
52. păi
păi noi suntem pești de apă sărată noi suntem pești din apele dulci păi noi ieșim uneori pe uscat să vânăm caprele negre păi noi ieșim uneori din bulboane să vânăm antilope
-
51. mai-ncales
aruncam lipii maro de pe mal pe verdele bălții (o baltă întinsă era) piatra sărea de n ori și murea apoi înecată odată cu-azvârlitura ne pleca mâna ne plecau ochii ne goleam așa pe de-a-ntregul ca o căpistere râcâită bine de coajă cei mai buni dintre noi profețeau apoi pe potecă declamau precum platon mai-ncales […]
-
50. dinți
oamenii încep ca să își puie dinți unii își pun dinții din față alții își repară măsele cel mai rău e de cei care au gingiile tari ca o copită de iapă au ros așa în carne la poame/ la sensuri acuma cohorte întregi de bărbați și femei umblă să le râcâie bătătura
-
49. despre starea cuantică a lucrurilor celor mai din adânc
lucrurile cele mai din adânc au o lege a lor cuantică atunci când vorbești/ despre ele pălesc se-mpuținează/ și mor
-
48. țara mea
țara mea este o țară mică e doar o miriște întinsă un prund cu corcoduși într-un colț niște guguștiuci care cântă câteva babe îmbrăcate în negru de deasupra ne-ndeasă domol un cer pustiit ca de-o vară țara mea e o țară perfectă eu definitiv aici sunt născut sunt zidit în limba lui sorescu
-
47. suc la dozator
s-au pierdut tratatele toate despre cum se face mai potrivit tescovina pe mine m-au hrănit mai apoi cu suc de la dozatorul din capătul străzii îmi plăcea unul albicios/ de-ananas lumea cumpăra în bidoane mari cu capac ca-n pragul unei secete ce aprinde păduri ce aprinde păduri ce aprinde păduri
-
46. albastru de voroneț
am ars într-o zi vreo paișpe icoane le-am pus eu dintr-odată pe foc umplutu-s-a casa întreagă de căldură mireasmă și fum un albastru așa ca de prună un albastru așa ca de țuici
-
45. transplant
păi să-i luăm ochii din cap ei și-au zis și mi-au luat ochii din cap erau niște ochi ce văzuseră multe. nu știu nunți rochii și pajiști copii ferice de cel ce-mi va primi ochii ziceam eu dintr-un colț. fără vreo osteneală de-acum înainte va vedea bine păi să-i luăm și plămânii au zis și […]
-
44. ultima dorință a unui țăran liber
caso căsuțo căsoaio o să mă las îndrăgostit și de tine inima-mi s-a lipit totdeauna de locuri de oameni de lucruri din satul acesta nu am putut ca să plec niciodată să mă îngropi în grădinița din spatele casei muiere
-
43. oblamnic, substantiv comun
am amețit când m-am uitat înapoi mersesem mult mult în neștire și-acum printre niște pereți făcuți ca din linii de ceață mă vedeam singur se pare că și eu trec prin criza bărbatului de patruj de ani văd nebunia lumii și-mi zic e pierdut totul deja frate totul deja și când a fost ca să […]
-
42. despre vise și vedenii
mi s-a părut tată că te văd prin curtea unui spital de nebuni ochii ți-erau transparenți parcă atunci și prin ei în spatele capului foarte lipite de ceafă agățate răsfirate ți se zăreau gânduri multe toate mărunte și moi ca niște boabe de fasole nefiartă se făcea mai apoi că îmi zici îndrăgostitu-m-am copile de […]
-
41. eu nu am văzut
eu nu am văzut niciodată pe nimeni murind ori tocmai trecând pe lumea cealaltă știi muribunzii mereu îți lasă ție drept moștenire privirea din urmă a lor ca o apă cu gust de stătut și de rece asta-mi aduce aminte de ursu un câine mărunt într-un galben sătul de culoare cumva a aflat că plecăm […]
-
40. îngerul meu păzitor
nici nu m-au lăsat să stau jos am mâncat așa din picioare și le-am suportat privirile multe sunt străin sunt străin m-au pus ca să strig eu mi-am scrijelit asta pe oase cu dintele rămas înfipt în bucata de pâine mă aștepta un înger la ușă mi-a întins șervețele de plâns care miroseau a ierburi […]
-
39. siesta
m-am așezat m-am culcat m-am întins sunt convins că pot ca să mor dacă renunț cu toată puterea la mine în fond ce altceva mă ține în viață decât simpla și inconștienta mea voință de-a trăi așa că mă lepăd de mine mă lepăd de mine mă lepăd de mine întâi o s-adorm și-apoi legăturile […]
-
38. deliram și eu platitudini
în curtea unui spital de nebuni un bărbat c-o sticlă de pepsi în mână îmi zice or să m-omoare aci închis ca un câine închis ca un câine io na am rămas cu gura căscată și mi-am împins mai departe căruciorul albastru de împărțitor de ouă și n-am avut tăria să zic rezistă iubitule rezistă […]
-
37. pio, pio!
câteva milioane de făgăduințe nu mi le-am putut ține desăvârșit săpat-am apoi adâncuri în carne ca să-mi scot o țepușă dar lasă-m-acum să resuflu nițel sunt ostenit pe de-a-ntregul
-
36. goliciunea lui noe
cum mintea mea umblă pe străzi desfăcută la șliț unii chiar au putut ca să-mi vadă goliciunea câtorva poezii
-
35. dumnezeul meu se scrie cu litere mici
Doamne Iisuse Hristoase nu nu așa ci doamne iisuse hristoase fiul lui dumnezeu îți mulțumesc pentru toate sunt bucuros foarte că mă lași să te scriu cu literă mică ești bun ești aproape și aștepți după colț nu ca un zeu ci ca un câine flămând bucuros de chemarea abia mișcată din ochi a stăpânului […]
-
34. o primăvară mai puțin
păi am pierdut și anul acesta răsăritul din pământ al primăverii uitat printre griji și umblat îndelung cu treburi pe dealuri n-am mai simțit cum pământul își stoarce sufletul-n mâini ca să picure din el sevă pentru copaci pentru pădure pentru duzi iarbă și laptele cucului mugurii au plesnit în liniște și nebăgați vreunul în […]
-
33. ferestre
unele ferestre sunt mici multe alte ferestre sunt mari prin toate-n încăperi intră lumină e ca o pastă fierbinte şi rece rămâne aici persistentă trecând prin lucruri şi oameni vindecându-le rostul întregindu-le forma
-
32. adam, a doua beție
doamne cât de ostenit mi-s mă întind aici lângă șanț lângă drum aproape de gard zăpușeala ăstei veri fără picătură de ploaie a descojit casele toate a surpat ziduri și a gonit oameni eu stau aici liniștit ca să mă-ncarc cu putere când o să mă scol o să-nverzesc pretutindeni ș-o să zidesc lumea întreagă […]
-
30. părintelui gheorghe calciu-dumitreasa
îmbătrânește-mă doamne odată am zis fața mea e prea ca de prunci și privirea-mi pare să vadă încă prea multe din lumea de-aici mersul mi-e țanțoș săltând voinicește văd că abia fața cutată și părul albit le spun celorlalți că și eu sunt unul de-al lor și eu am zis mereu cu tărie că timpul […]
-
31. muma ploii (de pe ulița lui pavel dumbrăvescu)
domnilor mi-au zis copiii pe drum în satul meu dintr-o luncă hai bă pavele să facem muma ploii că e vară târzie și n-am mai văzut un strop de când dumnezeu a-necat lumea întreagă demult știm noi să tot fie fix câteva mii de ani da ce-i aia muma ploii am întrebat ridicând din sprâncenele-mi […]
-
29. întrebări din întuneric
frate mă așteaptă sau nu lumina unde se termină beuca mă întreb încontinuu căci văd cum până şi vântul își zgârie carnea grăbind spre nainte printre vârfetele reci din pădure
-
28. șopârle
aerul tot cade spre pământ în picături mari ca de ploaie m-am învățat să trăiesc precum o șopârlă ținându-mi răsuflarea cu greu de la o boabă la alta
-
27. șerpi
toate păcatele te mănâncă pe dinăuntru eu am crezu că șerpii sunt vegani se încolăcesc în jurul ierbii până storc de acolo poate că laptele cucului pe care-l beau cu gura căscată spre cer dară nu
-
26. o postață
eu și acum aștept la capătul locului moleșit de căldură să-mi treacă zilele toate un cocean de porumb învelit în ziarul scânteia a fost pus ca dop în damigeana-aceasta nămolită a fericitei mele nedumeriri
-
25. alte plângeri, ale altui prooroc
lumea toată a ajuns de nesuportat fericiți sunt cei cărora le este lipsă de domnul s-a zis păcatele dor îmi vine totuși așa de greu să mă despart de închegarea aceasta care nu este cum fusese menită să fie
-
24. exerciții foarte fizice de pocăință
știu că de la tine vin culorile fericitule mă întind pe pământ cu mâinile spre nainte renunțând la tot până și la a mă preda cu totul ție -ndurate
-
23. lucidități ascetice
acum știu și eu că psaltirea/ domnilor/ se citește-n picioare de fapt orice poezie trebuie citită stând drept pentru ca întregul adevăr care vine din ea să-ți facă picioarele grele și fuga de ce nu știi că trebuie să te faci să devină cu neputință așa cum așa cum așa cum
-
22. alt epitaf, al treilea
zilele vieții mele pline de datorii iartă-mi-le n-am putut să înfrâng lumea aceasta luptele mele se văd în pieile fețișoarei mele mor zdrobit mor călcat în picioare ca țestul din vatră dar câștigat într-un fel mai înalt decât toți plopii cei vechi de la marginea satului
-
21. astrofizică
în universul acesta proclamat infinit se va găsi și pentru tine preablândule un loc destul de departe îmi vine să zic un loc destul de ferit am auzit că două infinituri nu se întâlnesc totuși nicicând împinse în direcții opuse de o bună uitare ce vindecă toate
-
20. invidie
lui nichita i te-ai descoperit drept cubul perfect ciobit la un colț singurătății mele doamne i te-ai ascuns și nicio formă cât de cât geometrică nu se vede mai încolo de acoperișul surpat al zilelor mele/ preastrâmbe
-
19. o execuție
ce bine și-a spus pe marginea gropii tocmai săpate o să mor zicând ceva rugăciuni și făcându-mi prieteni doamne plângea la sfârșit am mâncat înaintea ta cu unghiile mari pline de mizerii iertare iertare iertare
-
18. cum se roagă bețivii
doamne tu știi toate nu te iubesc nicicum nu te iubesc așa cum iubesc o cadână frumoasă nu te iubesc cum iubesc lumina cea caldă din casă ochii din cap doamne și copiii ce mi i-ai dat mi-s cu mult mai scumpi decât tine dar vezi numai de tine preadulce/ mărite/ mi-e dor ca de […]
-
17. dincolo de lumină nu este nimic
am rămas fără ochi am rămas fără chip călcând ca în străchini spre bezna ce-o văd spre în margini împins de lumina ce-aleargă nebunește din urmă
-
16. soarele este o stea albă
soarele m-a privit alb toată ziua tânăr cu barbă cuminte așezat pe-această scară de bloc cu paharul de cerșit înainte maturitatea mi-o tot plimb pe trotuar oamenii trec/ soarele pare să clipească încet bătând între ele două pleoape/ ca două monede infime odihnit desăvârșit în această lumină sunt nevoit totuși să vă las să îmi […]
-
15. sfatul unui david proorocul
nu-ți număra deci poeziile cum și-a numărat david poporul chiar dacă n-o să faci lepră și n-o să-ți moară niciun cuvânt pocăința de după te va durea de parcă te-ai naște iară și iară cu greu de parcă te-ai naște iară și iară în chinuri
-
14. garsonieră
vântul a înghesuit într-un colț toată lumina ce intra abundent pe fereastră strălucea atât de puternic și din cauza ei totul a devenit de nevăzut în cei treisprezece metri pătrați ai camerei mele
-
13. cum se prelinge lumina pe străzi
mi-au aruncat la gunoi fotoliul în care stând am scris câteva poezii ceva din lumina aceea se va fi scurgând întru totul smerit și pe străzile-acestea cu mult mai înguste de-acum
-
12. madridul amnezic
tataie al meu dumnezeu să-l odihnească printre sfinții cei buni s-a pogorât dintr-o dată din cer în mijlocul acestui oraș cu totul amnezic a venit cu căruța normal ca orice om de la țară biciușca și-a lăsat-o prinsă-n loitră și când s-a dat jos bucuros a luat cu el numai coasa bătută bine nainte madridul […]
-
11. rădăcini
au început să îmi moară oamenii de aproape și rădăcinile mele atunci se vor fi mutând încet încet de nestăvilit pe lumea ailaltă
-
10. plângerile unui ieremia proorocul
ce prostie să mă rog să nu piară frumusețea din lume îngrozit că sunt martor la sfârșitul acesta m-am găsit pe mine rătăcind și uitat printre ceea ce un era nicidecum menit ca să fie
-
9. intemperii
peste pământ s-a lăsat un întuneric lăptos ca o ceață înaltă ori ca un fum de dup-un război ce a cuprins lumea întreagă nemaiavând umbră oamenii au început dintr-odată să caute soarele înecați cu totul în praf și-au dorit cu ardoare să vadă mai bine
-
8. rugăciunea unui țăran de la Ociogi
dă-mi un loc al meu doamne îngrădit din toate cele o mie de laturi cu cotloane-nsorite și ferite de vânt cu liniște multă și bine-nchegat pe la colțuri să pot s-ațipesc fără frică și să mă scol mulțumit ca un țăran oarecare/ dintr-o câmpie-nverzită
-
7. alt epitaf
mi-e teamă că vom arde cu totul sau nu mi-e teamă că vor arde toate rândurile scrise vreodată de mine în lumea aceasta eu n-am lăsat nicio urmă și nici încropirile mele n-au lăsat vreo urmă în mine le țin pe toate captive/ închise-n cutii dacă ele dispar voi fi un poet care n-a scris […]
-
6. epitaf
în urma mea n-o să rămână nimic viața aceasta urâtă și rea a pârjolit totul în cel mai bun caz eu însumi îmi voi aminti de mine însumi încercând să transform alergatul în cerc într-o spirală perfectă
-
5. călătorii prin bucătăria sufletului
mănâncă din când în când din pomul însingurării a zis dumnezeu de toți pomii ceilalți e musai să fugi dar caută-l caută-l pe acesta până când vei vedea că a început să crească năuntru-ți atunci n-o să mai trebuiască să călătorești decât spre în tine consumându-te deci te vei face treptat ceva numai bun de […]
-
4. un solo largo, ¡por favor!
mergi încet ca să nu prăpădești cafeaua mi-am zis mergi încet îmi zic mai mereu neatent cum eşti vei strica poate ceva mai frumos decât tine bine bine aud mă fac mic mă fac nevăzut şi privesc cuminte spre lumea ce trece
-
3. fotofobie
ochii mei nu se odihnesc niciodată când nu se mișcă ciudat sub pleoapele care dorm ochii mei privesc spre miezul cel cald şi pururea născător al sufletului
-
2. straturi solemne de lumină
dacă lumina toată ar fi ca apa o străpungere oricât de mică a zidurilor sau o spărtură cea mai mică spărtură ar fi de-ajuns pentru ca încet într-un timp t întregul gol întreaga cameră să se umple ca un bazin imens de lumină încet definitiv târându-se mulându-se pe potriva oricărui contur ca o apă iată […]
-
1. o lumină cuminte
credeți-mă dragilor stau ca un moș într-un scaun la geam nu văd nu sunt văzut soarele doar mă zărește şi cade milostiv și cade luminos peste case de-afară pare-ntuneric năuntru şi poate că este liniștea mea însă luminează întreaga făptură tot milostiv tot luminos poate chiar mai strălucitor căci şi eu sunt credeți-mă dragilor un […]
I. C. LIȚĂ 