Una sută sentimente minore

51. mai-ncales

aruncam lipii maro de pe mal pe verdele bălții (o baltă întinsă era) piatra sărea de n ori și murea apoi înecată odată cu-azvârlitura  ne pleca mâna ne plecau ochii ne goleam așa pe de-a-ntregul ca o căpistere râcâită bine de coajă cei mai buni dintre noi profețeau apoi pe potecă declamau precum platon mai-ncales […]

Citeşte mai mult
Una sută sentimente minore

50. dinți

oamenii încep ca să își puie dinți unii își pun dinții din față alții își repară măsele cel mai rău e de cei care au gingiile tari ca o copită de iapă au ros așa în carne la poame/ la sensuri acuma cohorte întregi de bărbați și femei umblă să le râcâie bătătura

Citeşte mai mult
Una sută sentimente minore

48. țara mea

țara mea este o țară mică e doar o miriște întinsă un prund cu corcoduși într-un colț niște guguștiuci care cântă câteva babe îmbrăcate în negru de deasupra ne-ndeasă domol un cer pustiit ca de-o vară țara mea e o țară perfectă eu definitiv  aici sunt născut sunt zidit în limba lui sorescu

Citeşte mai mult
Una sută sentimente minore

47. suc la dozator

s-au pierdut tratatele toate despre cum se face mai potrivit tescovina pe mine m-au hrănit mai apoi cu suc de la dozatorul din capătul străzii îmi plăcea unul albicios/ de-ananas lumea cumpăra în bidoane mari cu capac ca-n pragul unei secete  ce aprinde păduri ce aprinde păduri ce aprinde păduri

Citeşte mai mult
Una sută sentimente minore

45. transplant

păi să-i luăm ochii din cap ei și-au zis și mi-au luat ochii din cap erau niște ochi ce văzuseră multe. nu știu nunți rochii și pajiști copii ferice de cel ce-mi va primi ochii ziceam eu dintr-un colț. fără vreo osteneală de-acum înainte va vedea bine păi să-i luăm și plămânii au zis și […]

Citeşte mai mult
Una sută sentimente minore

43. oblamnic, substantiv comun

am amețit când m-am uitat înapoi mersesem mult mult în neștire și-acum printre niște pereți făcuți ca din linii de ceață mă vedeam singur se pare că și eu trec prin criza bărbatului de patruj de ani văd nebunia lumii și-mi zic e pierdut totul deja frate totul deja și când a fost ca să […]

Citeşte mai mult
Una sută sentimente minore

42. despre vise și vedenii

mi s-a părut tată că te văd prin curtea unui spital de nebuni ochii ți-erau transparenți parcă atunci și prin ei în spatele capului foarte lipite de ceafă agățate răsfirate ți se zăreau gânduri multe toate mărunte și moi ca niște boabe de fasole nefiartă se făcea mai apoi că îmi zici îndrăgostitu-m-am copile de […]

Citeşte mai mult
Una sută sentimente minore

41. eu nu am văzut

eu nu am văzut niciodată pe nimeni murind ori tocmai trecând pe lumea cealaltă știi muribunzii mereu îți lasă ție drept moștenire privirea din urmă a lor ca o apă cu gust de stătut și de rece asta-mi aduce aminte de ursu un câine mărunt într-un galben sătul de culoare cumva a aflat că plecăm […]

Citeşte mai mult
Una sută sentimente minore

40. îngerul meu păzitor

nici nu m-au lăsat să stau jos am mâncat așa din picioare și le-am suportat privirile multe sunt străin sunt străin m-au pus ca să strig eu mi-am scrijelit asta pe oase cu dintele rămas înfipt în bucata de pâine mă aștepta un înger la ușă mi-a întins șervețele de plâns care miroseau a ierburi […]

Citeşte mai mult
Una sută sentimente minore

39. siesta

m-am așezat  m-am culcat  m-am întins  sunt convins că pot ca să mor dacă renunț cu toată puterea la mine  în fond ce altceva mă ține în viață  decât  simpla și inconștienta mea voință de-a trăi  așa că mă lepăd de mine  mă lepăd de mine mă lepăd de mine  întâi o s-adorm  și-apoi legăturile […]

Citeşte mai mult
Una sută sentimente minore

38. deliram și eu platitudini

în curtea unui spital de nebuni  un bărbat c-o sticlă de pepsi în mână  îmi zice  or să m-omoare aci închis ca un câine închis ca un câine  io na am rămas cu gura căscată  și mi-am împins mai departe căruciorul albastru de împărțitor de ouă  și n-am avut tăria să zic  rezistă iubitule  rezistă […]

Citeşte mai mult
Una sută sentimente minore

35. dumnezeul meu se scrie cu litere mici

Doamne Iisuse Hristoase  nu nu așa ci doamne iisuse hristoase fiul lui dumnezeu  îți mulțumesc pentru toate  sunt bucuros foarte că mă lași să te scriu cu literă mică  ești bun ești aproape  și aștepți după colț  nu ca un zeu ci ca un câine flămând  bucuros de chemarea abia mișcată din ochi a stăpânului […]

Citeşte mai mult
Una sută sentimente minore

34. o primăvară mai puțin

păi  am pierdut și anul acesta răsăritul din pământ al primăverii  uitat printre griji și umblat îndelung cu treburi pe dealuri  n-am mai simțit cum pământul își stoarce sufletul-n mâini  ca să picure din el sevă pentru copaci pentru pădure pentru duzi iarbă și laptele cucului  mugurii au plesnit în liniște și nebăgați vreunul în […]

Citeşte mai mult
Una sută sentimente minore

33. ferestre

unele ferestre sunt mici multe alte ferestre sunt mari prin toate-n încăperi intră lumină e ca o pastă fierbinte şi rece rămâne aici persistentă trecând prin lucruri şi oameni vindecându-le rostul întregindu-le forma

Citeşte mai mult
Una sută sentimente minore

32. adam, a doua beție

doamne cât de ostenit mi-s  mă întind aici lângă șanț lângă drum aproape de gard  zăpușeala ăstei veri fără picătură de ploaie a descojit casele toate  a surpat ziduri și a gonit oameni  eu stau aici liniștit ca să mă-ncarc cu putere  când o să mă scol o să-nverzesc pretutindeni  ș-o să zidesc lumea întreagă […]

Citeşte mai mult
Una sută sentimente minore

30. părintelui gheorghe calciu-dumitreasa

îmbătrânește-mă doamne odată  am zis  fața mea e prea ca de prunci  și privirea-mi pare să vadă încă prea multe din lumea de-aici  mersul mi-e țanțoș săltând voinicește  văd că abia fața cutată și părul albit le spun celorlalți  că și eu sunt unul de-al lor  și eu am zis mereu cu tărie  că  timpul […]

Citeşte mai mult
Una sută sentimente minore

27. șerpi

toate păcatele te mănâncă pe dinăuntru  eu am crezu că șerpii sunt vegani  se încolăcesc în jurul ierbii până storc de acolo poate că laptele cucului  pe care-l beau cu gura căscată spre cer  dară nu

Citeşte mai mult
Una sută sentimente minore

23. lucidități ascetice

acum știu și eu  că  psaltirea/ domnilor/ se citește-n picioare  de fapt orice poezie trebuie citită stând drept  pentru ca întregul adevăr care vine din ea  să-ți facă picioarele grele  și fuga de ce nu știi că trebuie să te faci  să devină cu neputință  așa cum așa cum așa cum

Citeşte mai mult
Una sută sentimente minore

22. alt epitaf, al treilea

zilele vieții mele pline de datorii iartă-mi-le  n-am putut să înfrâng lumea aceasta  luptele mele se văd în pieile fețișoarei mele  mor zdrobit  mor călcat în picioare ca țestul din vatră  dar câștigat  într-un fel mai înalt decât toți plopii cei vechi de la marginea satului

Citeşte mai mult
Una sută sentimente minore

21. astrofizică

în universul acesta proclamat infinit  se va găsi și pentru tine  preablândule  un loc destul de departe  îmi vine să zic  un loc destul de ferit  am auzit că două infinituri nu se întâlnesc totuși nicicând  împinse în direcții opuse de o bună uitare ce vindecă  toate

Citeşte mai mult
Una sută sentimente minore

20. invidie

lui nichita i te-ai descoperit  drept  cubul perfect ciobit la un colț  singurătății mele doamne  i te-ai ascuns  și  nicio formă cât de cât geometrică nu se vede  mai încolo de acoperișul surpat al zilelor mele/ preastrâmbe

Citeşte mai mult
Una sută sentimente minore

18. cum se roagă bețivii

doamne  tu știi toate  nu te iubesc nicicum  nu te iubesc așa cum iubesc o cadână frumoasă  nu te iubesc cum iubesc lumina cea caldă din casă  ochii din cap doamne și copiii ce mi i-ai dat  mi-s cu mult mai scumpi decât tine  dar vezi  numai de tine preadulce/ mărite/ mi-e dor  ca de […]

Citeşte mai mult
Una sută sentimente minore

16. soarele este o stea albă

soarele m-a privit  alb  toată ziua  tânăr cu barbă  cuminte  așezat pe-această scară de bloc  cu paharul de cerșit înainte  maturitatea mi-o tot plimb pe trotuar  oamenii trec/ soarele pare să clipească încet  bătând între ele două pleoape/ ca două monede infime  odihnit desăvârșit în această lumină  sunt nevoit totuși să vă las să îmi […]

Citeşte mai mult
Una sută sentimente minore

12. madridul amnezic

tataie al meu  dumnezeu să-l odihnească printre sfinții cei buni  s-a pogorât dintr-o dată din cer  în mijlocul acestui oraș cu totul amnezic  a venit cu căruța normal ca orice om de la țară  biciușca și-a lăsat-o prinsă-n loitră  și când s-a dat jos bucuros a luat cu el numai coasa bătută bine nainte  madridul […]

Citeşte mai mult
Una sută sentimente minore

9. intemperii

peste pământ s-a lăsat un întuneric lăptos ca o ceață înaltă ori ca un fum de dup-un război ce a cuprins lumea întreagă nemaiavând umbră oamenii au început dintr-odată să caute soarele înecați cu totul în praf și-au dorit cu ardoare să vadă mai bine

Citeşte mai mult
Una sută sentimente minore

7. alt epitaf

mi-e teamă că vom arde cu totul  sau nu  mi-e teamă că vor arde toate rândurile scrise vreodată de mine  în lumea aceasta eu n-am lăsat nicio urmă  și nici încropirile mele n-au lăsat vreo urmă în mine  le țin pe toate captive/ închise-n cutii  dacă ele dispar  voi fi un poet care n-a scris […]

Citeşte mai mult
Una sută sentimente minore

6. epitaf

în urma mea n-o să rămână nimic  viața aceasta urâtă și rea a pârjolit totul  în cel mai bun caz  eu însumi îmi voi aminti de mine însumi  încercând să transform alergatul în cerc  într-o spirală perfectă

Citeşte mai mult
Una sută sentimente minore

5. călătorii prin bucătăria sufletului

mănâncă din când în când din pomul însingurării  a zis dumnezeu  de toți pomii ceilalți e musai să fugi  dar caută-l caută-l pe acesta  până când vei vedea că a început să crească năuntru-ți  atunci n-o să mai trebuiască să călătorești decât spre în tine  consumându-te deci  te vei face treptat ceva numai bun de […]

Citeşte mai mult
Una sută sentimente minore

2. straturi solemne de lumină

dacă lumina toată ar fi ca apa  o străpungere oricât de mică a zidurilor sau o spărtură cea mai mică spărtură  ar fi de-ajuns pentru ca încet într-un timp t  întregul gol întreaga cameră să se umple ca un bazin imens de lumină încet definitiv  târându-se mulându-se pe potriva oricărui contur  ca o apă iată […]

Citeşte mai mult
Una sută sentimente minore

1. o lumină cuminte

credeți-mă dragilor stau ca un moș într-un scaun la geam nu văd nu sunt văzut soarele doar mă zărește şi cade milostiv și cade luminos peste case  de-afară pare-ntuneric năuntru şi poate că este  liniștea mea însă luminează întreaga făptură  tot milostiv tot luminos poate chiar mai strălucitor  căci şi eu sunt credeți-mă dragilor un […]

Citeşte mai mult
Teatru mut

Un bărbat și o femeie. Teatru mut

Scena va prezenta interiorul unei case mărișoare, într-o curte cu multe lucruri înghesuite fără gust: saci- de hârtie și de iută, unii plini cu praf de mălai galben; pungi- de plastic și de hârtie, unele mirosind a macrou congelat ori a pastă de mici; lăzi- de plastic, cu urme de fructe storcite, de lemn, mânjite […]

Citeşte mai mult
Scurte povestiri de pe lumea cealaltă

Cu o lamă de bărbierit,

își tăia unghiile o dată pe săptămână. Se punea în liniștea unei camere, cu miros de pisică, lână din care se lucrează un flaner, șoșoni și coceni de porumb curățați aseară, înainte de culcare; sau în soarele prispei, sau p-o trupină, sub păr. Pe genunchiul piciorului, ridicat cumva, sprijinea mâinile, una câte una. Pământul de […]

Citeşte mai mult
Teatru mut

O împușcătură. Teatru mut

Decorurile vor desena, spre spatele scenei, un deal mare, cu pădure, zăpadă, fără drumuri precise, spre răsărit. Pădurea trebuie să pară un ghem fantastic, din fire vegetale, crude și bătrâne, încârligate puțin credibil. Urcarea, și ea, trebuie să pară spectatorilor un fel de încercare, o pregătire sau o pedeapsă, măcar. Vântul se va auzi fără […]

Citeşte mai mult
Scurte povestiri de pe lumea cealaltă

Îmbrăcat în blugi

cumpărați de la studenții arabi, cu o geantă mare, neagră, pe care scrie, aproape șters, Camel, un bărbat tânăr se întoarce acasă. În articulata galbenă, rece și plină, oamenii tac. Unii tac pentru că știu, alții tac pentru că bănuiesc ce se întâmplă. Toți se uită, pe rând sau deodată, la el: înalt, tras la […]

Citeşte mai mult
Scurte povestiri de pe lumea cealaltă

Yassine porni camionul în șuturi

și Isma, colegul din dreapta, își dădu capul pe spate privind supărat în tavanul cabinei, lovindu-și tare, apoi, pieptul, cu ascuțișul bărbiei. Își auzi un pârâit sănătos, iar șoferul prinse un reproș ireproductibil. Încărcătura păru și ea să tropăie nițel, dar totul se liniști, apoi, repede, când ieșiră la drumul lin, curat, drept, ce mergea […]

Citeşte mai mult
Scurte povestiri de pe lumea cealaltă

Tică Ștef Soare

caută aur, pe dealuri, c-un detector de metale. Pentru că umblă mult, ține și un jurnal al picioarelor mele. Își vorbește picioarelor, le povestește și le întreabă, le alintă și le încurajează de parcă ar fi nu o parte din el, ci doi colegi la școala de demult ori niște tovarăși de mină. Sau poate […]

Citeşte mai mult
Scurte povestiri de pe lumea cealaltă

Odă fratelui Marius, paraclisierul,

care trăiește într-o liniște mare. A făcut mătănii la mormântul lu mă-sa, necăjită pe el, până i-au înghețat genunchii; părintele Lavrentie l-a încredințat, într-un târziu, de iertare. Spre catedrală, urcă o stradă: case, tei înfloriți tot anul și magazine cu de mâna doua, covrigi, gogoși, taxiuri. El însuși, rămas cu o nevastă moartă din greșeală, […]

Citeşte mai mult
Teatru mut

Gherontie de la Tismana. Teatru mut

Scena 1. Casă veche, cu camere înalte, cu uși de lemn, în curtea unei episcopii, ascunsă de o alee și de câțiva peri ce se coc doar în octombrie. Cerdac. Un seminarist aproape copil, fără barbă, fără mustață, fără habar, citește dintr-o carte ce pune pe copertă un călugăr îmbrăcat c-un cojocel frumos de cioban. […]

Citeşte mai mult
Scurte povestiri de pe lumea cealaltă

Câțiva mormoloci

ieșiră să se joace într-un ochi puțin de apă senină. Vâltoarea năvălise multă, dintr-o ploaie neagră de departe, aproape de dincolo de linia cerului. Norii s-au adunat repede, s-au unit într-o  întunericire disciplinată, lăsându-și toate marginile goale, dezvelite, tivite strălucit de razele soarelui din prejur, de pe celelalte resturi de cer. Și și-au dat drumul […]

Citeşte mai mult
Scurte povestiri de pe lumea cealaltă

Petrică Coneac

se trezește, iarna sau vara, la șase dimineața. Se îmbracă frumos și-și dă cu un gel albastru în păr, care îi strălucește toată ziua. Așezat cu fundul pe trepte și privind pe lângă tuburile înverzite ale fântânii de la gard sau plimbându-se, adus de șale, în prispă, numără până la patru sute unu, nici mai […]

Citeşte mai mult
Scurte povestiri de pe lumea cealaltă

În ale mă-tii poale moi

te trimit acu, japiță ce ești!, îi zise tac-so, zbierând ca apucatul. El se miră, o jumătate de secundă,  de poezia din înjurătura bătrânului și dădu să râdă. Se reținu, precaut. Era cenușiu la față, nebărbierit, cu pielea porționată generos de riduri și nedormit, că fierbea la cazan, continuu, de două zile. Părul, vâlvoi: ca […]

Citeşte mai mult
Scurte povestiri de pe lumea cealaltă

Al Savetii

intră în casă, scuturându-și umerii hainei vechi cu grijă, ca zăpada să nu cadă pe masa de lângă vatră. Cizmele verzi și le scoase greu, pe una împingând-o c-un picior, iar pe cealaltă trăgând-o tare, cu amândouă mâinile. Ciorapii de lână îl mâncau, și sus, la jumătatea pulpei, făcuseră o dungă vânătă, cu model de […]

Citeşte mai mult
Scurte povestiri de pe lumea cealaltă

Aplauzele se opriseră brusc;

el reveni la casetofonul negru, cu boxe mari, și derulă înapoi aprins. Aplauzele, repezi și hotărâte ca o punere văratică de ploaie, se transformară, după câteva secunde, într-un ritm precis, știut bine: taa-taa-taaa-taa-taaaaa, ta!, taa-taa-taaa-taa-taaaaa, ta!, taa-taa-taaa-taa-taaaaa, ta!, și tot așa, patru minute și cinzeci și șapte de secunde. Stătu în fața catedrei, cu mâinile […]

Citeşte mai mult
Scurte povestiri de pe lumea cealaltă

Nea Sandu

era un bărbat gras și înnebunise făcând poezii toată ziua. Apoi, i s-a lărgit fața, i-a căzut o gușă enormă, iar burta i s-a lăsat în neștire, peste curea, peste pantaloni, trăgându-i în față niște șale ce obosiseră, de mult, să-l mai țină biped. Nădușea continuu și răsufla speriat, ca scos de la înec. Din […]

Citeşte mai mult
Scurte povestiri de pe lumea cealaltă

Căldura din vara aceasta

a fost nefirească. Gălbuie și spălăcită, cu orizontul de peste câmpuri tremurând năuc, extenuat, lăsat cu coatele pe genunchi ca după o alergătură să-ți iasă sufletul. Încet, zăpușeala a prins coji maronii, de trebuie să treci prin ea ca prin zidurile uriașe ale unei cetățui din foi uscate de ceapă. A copleșit împrejurul întreg cu […]

Citeşte mai mult
Scurte povestiri de pe lumea cealaltă

Necrolog la un croitor

Casa lui e dărăpănată și curtea e plină cu gunoaiele pe care nu le mai ia nimeni să le ducă în văgăuna de la marginea pădurii, spre Olt. Are o nevastă; grea, bolnavă. Cândva, a fost tânăr. Încă mai pare. La pomenile din tot satul merge cu bicicleta și se mișcă iute, cu părul său […]

Citeşte mai mult
Scurte povestiri de pe lumea cealaltă

Un buboi îi ieșise

în spatele genunchiului drept. Mai avusese: pe umăr, pe burtă, la subsuoară. Cel mai rău a fost cu cel de pe spate, dintre umeri: nu putea ajunge la el orice-ar fi făcut. Știa mereu când vin: ceva se întărea sub piele și o roșeață dureroasă făcea vârf în scurt timp, cucerind în jur sate și […]

Citeşte mai mult
Scurte povestiri de pe lumea cealaltă

Fugi repede spre târlă,

înainte ca ziua să înceapă să albească, măcar, pe la colțurile câmpurilor, printre vârfetele prundului sau prin subțirimile fumurilor ce răsăreau în sat. Oile dormeau, iar câinii se bucurară de el de departe, încă de la rudari. Dădu gură, și mieii, toți, se ridicară în picioare, unii sugând, alții încurându-se prin obor sau căutându-și mama. […]

Citeşte mai mult
Scurte povestiri de pe lumea cealaltă

Fănela coase la gherghef

perdele si prosoape. Perdelele sunt cele mai cerute. Iese in drum, sub mărul cel mare de la Georgeta, între uliți, si coase. După ce vine de la colectiv, după ce-si termină treburile prin casă, prin curte, așterne o velință lângă gard, își întinde pânza ei rară si continuă. Răspunde la bunăzîua fără să se uite, […]

Citeşte mai mult
Scurte povestiri de pe lumea cealaltă

La începutul acelei toamne,

pe la fiecare poartă trecură oameni grăbiți, speriați şi cu brațe fâlfâind a iritare, că să astupe, toți, fântânile, să spele platagelele, castraveții, ardeiul, strugurii şi ce-or mai lua ei din grădină să mănânce, sau mai bine să nu mai ia nimic!, să stea mai mult prin case, ce prostie!, şi să aibă, așa, mai […]

Citeşte mai mult
Scurte povestiri de pe lumea cealaltă

Toată noaptea visase cum cade

din salcâmul pe care-l aveau în fundul grădinii. Pe crengile lui atârnau, pe o latură, cabluri subțiri de cupru şi aluminiu învelite în plastice colorate, de care, în tragerea spre pământ, nu se putea prinde nicicum. Cerul, îl vedea mereu senin şi luminat; frunzele pomului bătrân, mici şi verzi, moi, uşor de vânturat printre degete. […]

Citeşte mai mult
Scurte povestiri de pe lumea cealaltă

Îi dăduseră drumul de dimineaţă.

Turmentat de schimbare, lăsă repede închisoarea în urmă; se dezmetici târziu, pe străzi, când simți căt de puternică este lumina, cât de multă și absentă e lumea. Gara se învârti cu el minute bune; apoi, pereții năvăliră spre el aruncându-i în privire băncile, gențile, sacii și plasele oamenilor, pe oamenii înșiși, vagoanele și zăpada. Adormi […]

Citeşte mai mult
Scurte povestiri de pe lumea cealaltă

Pe Alexandrina o știau toți.

Unii se speriau de ea noaptea, când farurile mașinii o descopereau, dintr-o dată, mergând liniștit pe marginea drumului, pe lângă Sâmnic, prin întuneric, către ceva sau cineva de neînchipuit ălorlalţi. Veneau de la serviciu gândind la casă; femeia asta bătrână, cu spatele mare, cu fața adâncită spre amintiri ce te lăsau nedumerit, că frate, da […]

Citeşte mai mult
Scurte povestiri de pe lumea cealaltă

Duminica sta să înceapă

Se hotărî să se bărbierească. Soarele trecuse mult spre asfințit, și bătea, peste casa lui Gârniță, cuminte și roșu-gălbui. Își agăță o oglindă cât o palmă, luată demult de la târg, de un cui înfipt ispre pentru asta într-un stâlp tencuit și verde uleios. Ca să nu-l orbească, își ținu pălăria pe cap, într-o parte, […]

Citeşte mai mult
Scurte povestiri de pe lumea cealaltă

Coborî din autobuzul de cinci

şi intră direct în mat. Nu se dusese acasă; curtea și-o văzuse așa, în fuga articulatei, rămânând neînduplecat numai cu ochiul drept; însă cu stângul, chiorâș, din picioare, apucase să zărească în curte căruța verde, cu ulubele ridicate, plină cu lucernă. Cu bălur, poate, mai știi? -Să trăiești, bă, nea Petrică! Dă-mi un rom… Îi […]

Citeşte mai mult
Cum să citești un acatist până la capăt

Ora a treia. Solilocvii

ceuşoresămoripoţisămorifoarterepede morișigata aşputeamuriazi măiadreacudirectdoamnecepăcătossunt iartămămiluieștemă doamneiisusehristoasefiulluidumnezeu miluieștemăpeminepăcătosul teiașiteduceladracudracuteia șiladracuteduce așbocanciiarfitrebuitschimbați toatăviațatrebuiesăfaccetrebuiefăcut cândtrebuiesățischimbibocanciischimbății socialiștiiăștiasuntnebunilumeaîntreagăoiasprenebunie haicănumaiammultabiamerg caogloabăcauntuberculos cauncalceegatasămoarăcauncâinejigodit doamnemiluieștemă doamnedacătearcunoaștetoțiînduhulsfânt dăletuturorsătecunoască săseîndrăgosteascădemilata depaceatadelinișteatadetine câtdefrumoseștihristoase cefrumoasăera sămăîndrăgostescașacaunnebun deofemeiemăritată doamnedămiodihnă cebineesăfiubine fereștemădepăcathristoaseîngeresfinților sfintepavele teiubescdoamne îizisesemșieicoiubesc cenebunceprostcemizerie cumampututsămălasînjossăcad cenasolsuntslabdefinitiv nutrebuiesămămaibazezpemine sămălasdacumascultării șicefustepurtaaveauliniaaiașinegre sămăconcentrezpecenupiere osămorîncurând cenuebunnuexistă cenuebunvafidatpieirii doamneiisusehristoasemiluieștemă miluieștemămiluieștemă liniaveneamereuînjoslucioasășielegantă pacepacepaceprivescînainte amobositsuntbătrân nimicbunnusemaipoatealegedinmine osămăpunlapământ osăplângosămăpocăiesc osăîlrogpedomnulsămideapace sămisearateînbucuriasa sămălinișteașcăcumcredeucătrebuieliniștițicopiii aidreacunusuntînstaredenimicnicimăcarsăfacăundrum sărepareundrum arfipututsăconstruiascăoopotecădepiatră […]

Citeşte mai mult
Scurte povestiri de pe lumea cealaltă

Sâmbăta le fusese lungă,

cu multă osteneală, așa că abia așteptau să li se pună odată înainte și ultima farfurie, cu o felie de cozonac și o bucată de carne. Era miezul nopții când se ridicară să plece. Copilul adormise cu capul alunecând, încet, dinspre piept spre poala bunicii. Frigul care-l întâmpină la ieșirea din cortul cenușiu îl necăji, […]

Citeşte mai mult
Cum să citești un acatist până la capăt

Ora a doua. La deal

Autobuzul se urni greu, plin. El rămase la ușă, cu picioarele pe două trepte, ca pregătit să urce mai departe. Era bine; putea să vadă drumul și să scape, măcar dintr-o parte, de priviri. După două opriri, prinse un loc. Își scoase agenda și notă, repede, gândurile rotunjite în ceva ce putea fi o poezie: […]

Citeşte mai mult
Fără noimă

Verdele feluritelor ierburi

este ca o laviță bătrână pentru toate amintirile sale. Despre primul strat de iarbă povestește fără ca să poată deosebi prea bine verdele unei mochete de pe sală, cauciucată pe dos și neplăcut de artificială pipăitului, de verdele moale și umed al unor mușchi ce creșteau pe lângă casă, între tencuiala temeliei și dunga trasată […]

Citeşte mai mult
Scurte povestiri de pe lumea cealaltă

O să fie de Vovidenie!

Se sculă de noapte; auzea oamenii trecând pe drum, tușind ori vorbind ca pentru a speria întunericul, mergând la autobuzul de cinci. Era înnorat și bătea vântul. Păsările nu se risipiseră prin curte, încă. Rațele, doar, măcăneau ritmat, ca un ecou a ceea ce le necăjea venind de prin curțile înghesuite, de prin casele prea […]

Citeşte mai mult
Fără noimă

Tu era doar pentru Dumnezeu și încă doi, trei

Chemat la Conferința europeană a persoanelor care mănâncă frumos (CEPMF), se îndreaptă spre tribuna de unde, după cuvenitele reglaje fine (reglaje fine de voce, inimă și firimituri), spune unei săli corecte, cu o sută treizeci și șapte de oameni așezați pe cele mai din față o sută treizeci și șapte locuri grena, moi și inconfortabile: […]

Citeşte mai mult