I. C. LIȚĂ

timp de patru anotimpuri pe an lumea îmi pare un cămin de nefamiliști sticla ferestrelor e bătută în cuie ușile strâmbe se deschid spre culoare nu e curent/ nu se dă apă sobele construite năuntru au coșuri de țeavă scoasă pe geam miroase a țigări și cerneală de carte doamna care spală și mătură scări […]

am apă la plămâni plămânii mei scapă ordinarei mecanici a fluidelor nefiind omogen și continuu ci vâscos/ o gelatină casantă aburul din plămâni/ aruncă la coșul de paradoxuri/ fizica și vântul bate/ tot bate unde vrea și tușesc/ tușesc mult și expectorațiilor mele bogate o formă cvasisferică le dă/ tensiunea superficială expectorez/ așadar/ perle tot […]

sufletul meu nu locuiește cu mine locuiește pe blocuri/ la soare urc la el zilnic/ să reglăm antene de țeavă le mișcăm nițel/ legăm niște fire de cupru oamenii din apartamente prind sârbii/ bulgarii pot vedea un meci din șaisprezecimi sufletul meu locuiește la etajul de sus dedesubt sunt câteva zeci de camere goale/ stă […]

don quijote are hernie de disc în noaptea aceasta doarme la hanul ancuței se bea vin fiert și cântă frații gore se spun glume/ inventează chestii el își face poze/ le pune pe facebook curg comentarii/ degete mari îndreptate în sus dimineața își vinde/ la fier vechi/ armura întreagă scutierul său intră cioban/ undeva prin […]

o muscă albastră a rămas captivă în mine va muri cu zile/ de singurătate sau va trăi/ rezistând prin cultură într-o genuină și poetică simbioză cu gazda îi zic tencuiește-mi/ pe dinăuntru/ interioritatea sclivisește cu piatră măruntă/ sare bordeleză spoiește cu var o pereche de sensuri bâzâie-mi laul în ureche internă acum

chipurile sfinților se fac greu zugravii de icoane ezită/ se tem dorm rău și visează în spasme/ atunci linii/ culori/ nuanțe și gesturi în atelier/dimineața/ ei intră cu ochii închiși se mint că mai au de tușat o copită/ un drac/ niște pustnici sabia sfântului gheorghe și găoacea feței rămâne acolo sprijinită în colțul străin […]

meritele prisositoare ale poeților morți se adună/ într-un depozit/ la academie se fărâmițează într-un malaxor suprarealist și absurd se comprimă/ apoi/ în pastile ori se fierb/ obținându-se marmeladă celor mai înrăiți cititori li se trimit plicuri plicuri mici/ cu prafuri concentrate ei le pot priza/ c-o inspirație lungă utilizând carapacea goală a unui stilou negru/ […]

toată lumea/ e poftită/ la restaurantul din colț se vor servi minereuri/ metale rare/ superconductori toate scoase cu greu din crăpături de pământ unde nu mai doarme vreun amărât de sihastru se va bea doar zeamă de scoarță terestră răcită/ forțat/ cu tehnologii la sfârșit/ ca desert în excavatoare/ invitații vor fi duși pe un […]

cei doișpe pustnici neștiuți/ din muntele atos trăiesc/ incognito/ la mine-n oraș de o vreme instruiesc o armată de căutători în gunoaie și le ia timp/ cu doar șapte cuvinte rostite pe zi ăsta o să fie un război de gherilă zice-ăl bătrân împrumutând un cuvânt/ din ziua de mâine

poeții trec intensități pe hârtie la tine în casă/ nimeni nu crede că tu ai fi proorocul celor de-un sânge cu tine le pari/ un pic/ altul și ieși/ într-un târziu/ la un drum năuc/ faci cu mâna /în ambele sensuri

cred că în cabo verde/ nu avem ambasadă scrisorile ajung greu în arhipelag oricum/ între noi și ei se află oceane/ se află ceruri o prăpastie șuierătoare de vânturi/ furtuni un zid nesurpat de cântece triste

eu nasc pui vii ce mănâncă lapte cu laptele-cucului se fac mari omul din mine le cântă glorioșilor/ glorioșilor voi sunteți mai frumoși decât movul decât o lumină ce trece/ rectiliniu/ prin vin

firmă serioasă/ mare angajăm lucrători în construcții se oferă salariu/ cafea/ avantaje și cizme demolăm tot/ clădim de la zero o lume primim alcoolici/ ratați drogați ce cunosc greacă/ latină primim bătrâni/ metaliști/ depeșari invalizi ce recită homer/ ce mănâncă origen pe pâine echivalăm studii/ oferim titluri se va face/ la sfârșit/ o poză de […]

două gânduri limpezi joacă X și 0 între diagonalele frunții le dau timp/ miza îmi scapă le privesc în oglindă/ senin le-aș putea turti cu pliciul de muște la radio se omagiază vicente amigo ole ole/ se aude prin tot cartierul tac. mă prefac apatic/ neutru un vulcan stins

alte poezii se scriu cu sughițuri cu dureri de măsele cu mâini amorțite sub tine te tot răsucești primprejur de cuvinte niciunuia nu-i poți denumi forma/  cele câteva dimensiuni ale vieții lumea în care trăim toți încetează a mai avea legi cunoscute și ferme chinul tău se desfășoară continuu în învălmășite universuri/ foarte paralele

fiule tu ești cel din urmă născut  dintr-un șir nesfârșit de bărbați plângăcioși  în neamul acesta noi plângem ușor/ o să vezi  avem ceva aplecări codificate genetic  ai noștri au plâns în toate împrejurările vieții  cei mai buni au fost/ totdeauna/ ciobanii  iar stirpea noastră are câțiva  străbunicu-to/  lasă-mă acum să-ți vorbesc un pic despre el  era […]

unele poezii se scriu cu puțină/ cu foarte puțină cerneală un semn aici/ un punct acolo îți pare că foile au propriul sistem de irigații  desculț/ tu doar adâncești șanțuri/ mărginești gropi schimbi macazurile apei/ cu bolovani și pietre

mă admiră intens niște oameni   din singapore  vino aici să citești pe la târguri/ prin piețe/ îmi zic  sau vino de tot  suntem un popor fericit  la noi plouă zilnic  lumina se strânge în bălți  și pornește spre mare 

împărate/ șopti dacă privești luna printre crengile fără frunze coroana pomilor se transformă-n spirale lumina merge în sus/ se desface spre mult construiește raporturi exacte/ elucubrează fantastic da da știu/ știu ce zici asta/ desigur/ îmi sună căzu într-un gând împăratul uite/ ăștia doi/ dacă pot să vină să mănânce cu mine regele e bătrân/ […]

dăruiește-mi/ chiar azi/ o haină de noapte fără cusătură să fie aș vrea să tot dorm pe de-a-ntregul în ea ca într-o cămașă de forță sunt nebun/ aud voci nopțile visez fluturi trenuri ce nu le mai pot opri în vreo gară locomotiva mă duce aiurea/ febril și hipnotic trec peste valize căzute-ntre șine peste […]

mi-am agățat în pereți chipuri din când în când mă așez în genunchi întind mâinile par și eu/ puțin/ gravat într-o reprezentare istoristă îi rog primiți-mă primiți-mă primiți-mă și pe mine ăștia nimic/ mă ignoră la ei nu ajunge ceva preda tace miop/ tot învelit în astrahane sorescu e slab ca un semnul mirării scrie […]

vino mulează-te perfect pe cutele durerilor mele apropie-te mulează-te perfect pe urma răpirilor mele în cer șezi spală-mi picioarele/ slujește-mi în neștire rămâi nicicum nu mă pierde din ochi jelește-mi puțin poate un cântec de leagăn

viile din chiciu s-au scos din pământ undeva prin anii cincizeci cu tractoarele oamenii şi-au luat acasă butucii joardele ca pe mână mii de nuci scorburoși pătuiage vânturile iernii aceleia dintre doi ani nesfârșiți și banali au bătut altcum au bătut altcum

prietenii mei nu mai sună nu mă mai caută nimeni/ vreun pic nu-mi trimit semeseuri fotografii/ porumbei călători le trimit eu telegrame/ succint-alarmiste clipind pe morse/ din lună si stele într-un cor antic îmi răspund tu eşti poet/ tu eşti ca moise ai treabă te lăsăm să despici marea în două să treci prin deșert […]

ia-mă la tine/ înfiază-mă uit chestii îmi tremură mâna / în spasme hilare apleacă-te înspre mine (ades) zgâlțâie-mi umerii șoptește tu ești (oricum) luceafărul dimineții / lumina

ultimele ore din noapte sedează nu se aude nimic niciun zgomot de fond plouă cu pilitură de fier e o ninsoare absurdă peste pereții lumii căptușiți în câmpuri magnetice

furgoneta mea încărcată cu ouă aleargă prin varii orașe într-o febrilitate nebună idei felurite îmi merg înainte ca un iepure fals unor câini de la curse accelerez temerar ignor semne și reguli scot capul pe geam întind mâna/ cu ochii holbați din portbagajul mașinilor dimprejur iese/ livid/ adrian păunescu îi citesc pe buze că-mi zice […]

camera mea/ lungă/ are o fereastră spre răsărit când stau în pat/ desigur/ par un mort așa cu capul în pernă/ cu picioarele înainte poate chiar locuiesc într-o criptă lumea îmi dă târcoale pe-afară/ prin cimitir oamenii se opresc și comentează bonom da ce face ăsta aici înăuntru se aude foit și plimbat de papuci […]

îmi expiră unele sentimente îmi îmbătrânesc niște trăiri la ghișeu/ un domn cu butoni pune întrebări extrem de ciudate prescrie terapii alandala o actualizare imperioasă de date instalare de aplicații recente în mine/ cuvinte înșurubează ieșiri

între mine și tine/ iubito se tot cască o gaură neagră în luminosul ei orizont al evenimentelor zâmbetele noastre subțiindu-se paroxistic stânjenite/ false/ lăbărțate la infinit o încremenită singularitate

văd/ în salon al treilea pentru pian de beethoven sfântul solista vine desculță mă plagiază ha ha dirijorul e rotofei îmbrăcat în chinez interpreta-i conduce pe toți din ochi și sprâncene pare că duce o luptă sau face amor cu dantura ei nealiniată corect mimează mereu pam pam și pam agonizând dirijorul e mic/ stă […]

visez urât un ravel derulat foarte rapid înainte nostalgia singură doar mai naște poeme la contactul cu oameni concreți ideile-mi scrâșnesc dinții-ntre ele în mizantropice strânsori canibale

timp de una sută sentimente minore mintea îmi fusese cu totul răpită jos viața se scurgea cu totul firesc munceam mult beam vin amestecat cu fiere creșteam copiii analizele îmi ieșiseră bine plămânii ficatul rinichii normal luciditatea mărită

trecerea verii mă doare ca o iubită fugită cu altul ridic mâna dreaptă și jur niciodată eu n-o să scriu despre toamnă ca poet am puterea aceasta de-a coborî în neființă lucrurile despre care nu povestesc

locuiesc într-un oraș mare îți ia o viață întreagă s-ajungi de la un capăt la altul poți trăi fără să te cunoască nimeni doar cel de la bar care-ți dă o cafea neagră și rom de jamaica bătrâna de la frizerie întârzie cu mâini translucide printre firele tăiate de păr tu nu te mai speli […]

una mărioaca știa să le ia vacilor/ colastra vorbeam puțin/ înainte din două litere și un semn făceam o bună impresie povesteam/ succint/ sensuri baba asta descântătoarea c-un blestem/ doar/ m-a și îmbolnăvit de cuvinte

țiganii de pe avenida juventud vorbesc mult în fața scării de bloc seara vine unu și zice să zidim un turn putem sări din planetă-n planetă se face liniște o mie de ani un copil ne-nțărcat rupe tăcerea iar e cald/ zice vecina de la trei o să fie mai bine/ de vineri încolo răspunde […]

ca unui bucătar firimituri și resturi ție-ți rămân pe birou ciorne sunt frunze de tutun sunt vreascuri când cad sună uscat/ și crapă nu servesc la nimic le arunci și le uiți ca pe o zgaibă

am  întotdeauna o armă cu mine te-aș putea învinge ușor cuțite bricege trei săbii și-o lance îți pot strivi inima îți pot fărâma oase dar nu dintr-o incomprehensibilă și perplexă nedumerire nu

anotimpul acesta scriu proză din burtoiul stafidit/ al minții ies întâmplări rare personaje anoste bat schilodesc mă lasă mort la marginea foii

mi se cere să fac o exhaustivă analiză unor case cu geamlâc refuz îmi rezultă/ firește imposibil e cu neputință/ zic/ să clasifici pe specii de sticlă/ pe genuri de fier aluminiu plastic sau lemn cum au găsit de cuviință/ unii să se închidă în spatele unor sticle/ colorate poate frenetic cetățenii își pun flori […]

noaptea gările de tren sunt lipsite de zgomot oamenii se ascund unii de alții tristețea se trăiește promiscuu din când în când pe hora unirii sau pe marșul lui iancu difuzoarele de deasupra anunță suntem într-o gară tovarăși încă se pleacă încă se vine prefăceți-vă deci fericiți ce naiba

te tot sun cu taxă inversă iubito am numai folk în cap (se fierb ouă moi se iartă minciuni) intră robotul și zice cinstite om al muncii manifești o ilegală cădere în proză călătoria în timp este evident interzisă

pândarii de noapte trăiesc în coverci făcute pe câmpuri păzesc roșiile castraveții porumbul și să nu vină moartea peste cei de acasă soarta lor atârnă de producția la hectar își taie venele pe tură și picură sânge la rădăcini legumele cresc se obțin recolte record cei rămași în sat pot trăi veșnic și mâine

mie îmi pare că poeții toți sunt niște masculi alfa cuvintele  pe care nu le-au trăit  niciodată sunt trimise în față sunt cuvinte slabe necunoscute fără vlagă și nerv stafii cărora cu greu li se mai recunoaște existența în dex în mijloc de tot stau cuvintele mari  fapte importante le știi după gheare după urma […]

despre lumină oamenii/  lozesc oamenii/ aiurează în afara legilor fizicii nu se înțeleg/ de exemplu chestiuni foarte simple/ cum ar fi strălucirea unor fire de iarbă deci/ nu se cunoaște sigur aproape nimic despre natura cea mai intrinsecă a acestor înalte a acestor subțiri și uscate fire de iarbă de pe marginea drumului oamenii sunt […]

ia zi-mi nu ți se face și ție câteodată dor de cele mai simple lucruri din lume e ca și când ai tot vrea să-ți ridici o bucătărie de vară c-o prispă micuță pătrată pe care încet să dormi noaptea dar tu te trezești mai apoi nădușit zbuciumat și spui răgușit bă fraților ascultați la […]

păi noi suntem pești de apă sărată noi suntem pești din apele dulci păi noi ieșim uneori pe uscat să vânăm caprele negre păi noi ieșim uneori din bulboane să vânăm antilope

aruncam lipii maro de pe mal pe verdele bălții (o baltă întinsă era) piatra sărea de n ori și murea apoi înecată odată cu-azvârlitura  ne pleca mâna ne plecau ochii ne goleam așa pe de-a-ntregul ca o căpistere râcâită bine de coajă cei mai buni dintre noi profețeau apoi pe potecă declamau precum platon mai-ncales […]

oamenii încep ca să își puie dinți unii își pun dinții din față alții își repară măsele cel mai rău e de cei care au gingiile tari ca o copită de iapă au ros așa în carne la poame/ la sensuri acuma cohorte întregi de bărbați și femei umblă să le râcâie bătătura

lucrurile cele mai din adânc au o lege a lor cuantică atunci când vorbești/ despre ele pălesc se-mpuținează/ și mor

țara mea este o țară mică e doar o miriște întinsă un prund cu corcoduși într-un colț niște guguștiuci care cântă câteva babe îmbrăcate în negru de deasupra ne-ndeasă domol un cer pustiit ca de-o vară țara mea e o țară perfectă eu definitiv  aici sunt născut sunt zidit în limba lui sorescu

s-au pierdut tratatele toate despre cum se face mai potrivit tescovina pe mine m-au hrănit mai apoi cu suc de la dozatorul din capătul străzii îmi plăcea unul albicios/ de-ananas lumea cumpăra în bidoane mari cu capac ca-n pragul unei secete  ce aprinde păduri ce aprinde păduri ce aprinde păduri