Una sută sentimente minore

16. soarele este o stea albă

soarele m-a privit  alb  toată ziua  tânăr cu barbă  cuminte  așezat pe-această scară de bloc  cu paharul de cerșit înainte  maturitatea mi-o tot plimb pe trotuar  oamenii trec/ soarele pare să clipească încet  bătând între ele două pleoape/ ca două monede infime  odihnit desăvârșit în această lumină  sunt nevoit totuși să vă las să îmi […]

Citeşte mai mult
Una sută sentimente minore

12. madridul amnezic

tataie al meu  dumnezeu să-l odihnească printre sfinții cei buni  s-a pogorât dintr-o dată din cer  în mijlocul acestui oraș cu totul amnezic  a venit cu căruța normal ca orice om de la țară  biciușca și-a lăsat-o prinsă-n loitră  și când s-a dat jos bucuros a luat cu el numai coasa bătută bine nainte  madridul […]

Citeşte mai mult
Una sută sentimente minore

9. intemperii

peste pământ s-a lăsat un întuneric lăptos ca o ceață înaltă ori ca un fum de dup-un război ce a cuprins lumea întreagă nemaiavând umbră oamenii au început dintr-odată să caute soarele înecați cu totul în praf și-au dorit cu ardoare să vadă mai bine

Citeşte mai mult
Una sută sentimente minore

7. alt epitaf

mi-e teamă că vom arde cu totul  sau nu  mi-e teamă că vor arde toate rândurile scrise vreodată de mine  în lumea aceasta eu n-am lăsat nicio urmă  și nici încropirile mele n-au lăsat vreo urmă în mine  le țin pe toate captive/ închise-n cutii  dacă ele dispar  voi fi un poet care n-a scris […]

Citeşte mai mult
Una sută sentimente minore

6. epitaf

în urma mea n-o să rămână nimic  viața aceasta urâtă și rea a pârjolit totul  în cel mai bun caz  eu însumi îmi voi aminti de mine însumi  încercând să transform alergatul în cerc  într-o spirală perfectă

Citeşte mai mult
Una sută sentimente minore

5. călătorii prin bucătăria sufletului

mănâncă din când în când din pomul însingurării  a zis dumnezeu  de toți pomii ceilalți e musai să fugi  dar caută-l caută-l pe acesta  până când vei vedea că a început să crească năuntru-ți  atunci n-o să mai trebuiască să călătorești decât spre în tine  consumându-te deci  te vei face treptat ceva numai bun de […]

Citeşte mai mult
Una sută sentimente minore

2. straturi solemne de lumină

dacă lumina toată ar fi ca apa  o străpungere oricât de mică a zidurilor sau o spărtură cea mai mică spărtură  ar fi de-ajuns pentru ca încet într-un timp t  întregul gol întreaga cameră să se umple ca un bazin imens de lumină încet definitiv  târându-se mulându-se pe potriva oricărui contur  ca o apă iată […]

Citeşte mai mult
Una sută sentimente minore

1. o lumină cuminte

credeți-mă dragilor stau ca un moș într-un scaun la geam nu văd nu sunt văzut soarele doar mă zărește şi cade milostiv și cade luminos peste case  de-afară pare-ntuneric năuntru şi poate că este  liniștea mea însă luminează întreaga făptură  tot milostiv tot luminos poate chiar mai strălucitor  căci şi eu sunt credeți-mă dragilor un […]

Citeşte mai mult
Teatru mut

Un bărbat și o femeie. Teatru mut

Scena va prezenta interiorul unei case mărișoare, într-o curte cu multe lucruri înghesuite fără gust: saci- de hârtie și de iută, unii plini cu praf de mălai galben; pungi- de plastic și de hârtie, unele mirosind a macrou congelat ori a pastă de mici; lăzi- de plastic, cu urme de fructe storcite, de lemn, mânjite […]

Citeşte mai mult
Scurte povestiri de pe lumea cealaltă

Cu o lamă de bărbierit,

își tăia unghiile o dată pe săptămână. Se punea în liniștea unei camere, cu miros de pisică, lână din care se lucrează un flaner, șoșoni și coceni de porumb curățați aseară, înainte de culcare; sau în soarele prispei, sau p-o trupină, sub păr. Pe genunchiul piciorului, ridicat cumva, sprijinea mâinile, una câte una. Pământul de […]

Citeşte mai mult
Teatru mut

O împușcătură. Teatru mut

Decorurile vor desena, spre spatele scenei, un deal mare, cu pădure, zăpadă, fără drumuri precise, spre răsărit. Pădurea trebuie să pară un ghem fantastic, din fire vegetale, crude și bătrâne, încârligate puțin credibil. Urcarea, și ea, trebuie să pară spectatorilor un fel de încercare, o pregătire sau o pedeapsă, măcar. Vântul se va auzi fără […]

Citeşte mai mult
Scurte povestiri de pe lumea cealaltă

Îmbrăcat în blugi

cumpărați de la studenții arabi, cu o geantă mare, neagră, pe care scrie, aproape șters, Camel, un bărbat tânăr se întoarce acasă. În articulata galbenă, rece și plină, oamenii tac. Unii tac pentru că știu, alții tac pentru că bănuiesc ce se întâmplă. Toți se uită, pe rând sau deodată, la el: înalt, tras la […]

Citeşte mai mult
Scurte povestiri de pe lumea cealaltă

Yassine porni camionul în șuturi

și Isma, colegul din dreapta, își dădu capul pe spate privind supărat în tavanul cabinei, lovindu-și tare, apoi, pieptul, cu ascuțișul bărbiei. Își auzi un pârâit sănătos, iar șoferul prinse un reproș ireproductibil. Încărcătura păru și ea să tropăie nițel, dar totul se liniști, apoi, repede, când ieșiră la drumul lin, curat, drept, ce mergea […]

Citeşte mai mult
Scurte povestiri de pe lumea cealaltă

Tică Ștef Soare

caută aur, pe dealuri, c-un detector de metale. Pentru că umblă mult, ține și un jurnal al picioarelor mele. Își vorbește picioarelor, le povestește și le întreabă, le alintă și le încurajează de parcă ar fi nu o parte din el, ci doi colegi la școala de demult ori niște tovarăși de mină. Sau poate […]

Citeşte mai mult
Scurte povestiri de pe lumea cealaltă

Odă fratelui Marius, paraclisierul,

care trăiește într-o liniște mare. A făcut mătănii la mormântul lu mă-sa, necăjită pe el, până i-au înghețat genunchii; părintele Lavrentie l-a încredințat, într-un târziu, de iertare. Spre catedrală, urcă o stradă: case, tei înfloriți tot anul și magazine cu de mâna doua, covrigi, gogoși, taxiuri. El însuși, rămas cu o nevastă moartă din greșeală, […]

Citeşte mai mult
Teatru mut

Gherontie de la Tismana. Teatru mut

Scena 1. Casă veche, cu camere înalte, cu uși de lemn, în curtea unei episcopii, ascunsă de o alee și de câțiva peri ce se coc doar în octombrie. Cerdac. Un seminarist aproape copil, fără barbă, fără mustață, fără habar, citește dintr-o carte ce pune pe copertă un călugăr îmbrăcat c-un cojocel frumos de cioban. […]

Citeşte mai mult
Scurte povestiri de pe lumea cealaltă

Câțiva mormoloci

ieșiră să se joace într-un ochi puțin de apă senină. Vâltoarea năvălise multă, dintr-o ploaie neagră de departe, aproape de dincolo de linia cerului. Norii s-au adunat repede, s-au unit într-o  întunericire disciplinată, lăsându-și toate marginile goale, dezvelite, tivite strălucit de razele soarelui din prejur, de pe celelalte resturi de cer. Și și-au dat drumul […]

Citeşte mai mult
Scurte povestiri de pe lumea cealaltă

Petrică Coneac

se trezește, iarna sau vara, la șase dimineața. Se îmbracă frumos și-și dă cu un gel albastru în păr, care îi strălucește toată ziua. Așezat cu fundul pe trepte și privind pe lângă tuburile înverzite ale fântânii de la gard sau plimbându-se, adus de șale, în prispă, numără până la patru sute unu, nici mai […]

Citeşte mai mult
Scurte povestiri de pe lumea cealaltă

În ale mă-tii poale moi

te trimit acu, japiță ce ești!, îi zise tac-so, zbierând ca apucatul. El se miră, o jumătate de secundă,  de poezia din înjurătura bătrânului și dădu să râdă. Se reținu, precaut. Era cenușiu la față, nebărbierit, cu pielea porționată generos de riduri și nedormit, că fierbea la cazan, continuu, de două zile. Părul, vâlvoi: ca […]

Citeşte mai mult
Scurte povestiri de pe lumea cealaltă

Al Savetii

intră în casă, scuturându-și umerii hainei vechi cu grijă, ca zăpada să nu cadă pe masa de lângă vatră. Cizmele verzi și le scoase greu, pe una împingând-o c-un picior, iar pe cealaltă trăgând-o tare, cu amândouă mâinile. Ciorapii de lână îl mâncau, și sus, la jumătatea pulpei, făcuseră o dungă vânătă, cu model de […]

Citeşte mai mult
Scurte povestiri de pe lumea cealaltă

Aplauzele se opriseră brusc;

el reveni la casetofonul negru, cu boxe mari, și derulă înapoi aprins. Aplauzele, repezi și hotărâte ca o punere văratică de ploaie, se transformară, după câteva secunde, într-un ritm precis, știut bine: taa-taa-taaa-taa-taaaaa, ta!, taa-taa-taaa-taa-taaaaa, ta!, taa-taa-taaa-taa-taaaaa, ta!, și tot așa, patru minute și cinzeci și șapte de secunde. Stătu în fața catedrei, cu mâinile […]

Citeşte mai mult
Scurte povestiri de pe lumea cealaltă

Nea Sandu

era un bărbat gras și înnebunise făcând poezii toată ziua. Apoi, i s-a lărgit fața, i-a căzut o gușă enormă, iar burta i s-a lăsat în neștire, peste curea, peste pantaloni, trăgându-i în față niște șale ce obosiseră, de mult, să-l mai țină biped. Nădușea continuu și răsufla speriat, ca scos de la înec. Din […]

Citeşte mai mult
Scurte povestiri de pe lumea cealaltă

Căldura din vara aceasta

a fost nefirească. Gălbuie și spălăcită, cu orizontul de peste câmpuri tremurând năuc, extenuat, lăsat cu coatele pe genunchi ca după o alergătură să-ți iasă sufletul. Încet, zăpușeala a prins coji maronii, de trebuie să treci prin ea ca prin zidurile uriașe ale unei cetățui din foi uscate de ceapă. A copleșit împrejurul întreg cu […]

Citeşte mai mult
Scurte povestiri de pe lumea cealaltă

Necrolog la un croitor

Casa lui e dărăpănată și curtea e plină cu gunoaiele pe care nu le mai ia nimeni să le ducă în văgăuna de la marginea pădurii, spre Olt. Are o nevastă; grea, bolnavă. Cândva, a fost tânăr. Încă mai pare. La pomenile din tot satul merge cu bicicleta și se mișcă iute, cu părul său […]

Citeşte mai mult
Scurte povestiri de pe lumea cealaltă

Un buboi îi ieșise

în spatele genunchiului drept. Mai avusese: pe umăr, pe burtă, la subsuoară. Cel mai rău a fost cu cel de pe spate, dintre umeri: nu putea ajunge la el orice-ar fi făcut. Știa mereu când vin: ceva se întărea sub piele și o roșeață dureroasă făcea vârf în scurt timp, cucerind în jur sate și […]

Citeşte mai mult
Scurte povestiri de pe lumea cealaltă

Fugi repede spre târlă,

înainte ca ziua să înceapă să albească, măcar, pe la colțurile câmpurilor, printre vârfetele prundului sau prin subțirimile fumurilor ce răsăreau în sat. Oile dormeau, iar câinii se bucurară de el de departe, încă de la rudari. Dădu gură, și mieii, toți, se ridicară în picioare, unii sugând, alții încurându-se prin obor sau căutându-și mama. […]

Citeşte mai mult
Scurte povestiri de pe lumea cealaltă

Fănela coase la gherghef

perdele si prosoape. Perdelele sunt cele mai cerute. Iese in drum, sub mărul cel mare de la Georgeta, între uliți, si coase. După ce vine de la colectiv, după ce-si termină treburile prin casă, prin curte, așterne o velință lângă gard, își întinde pânza ei rară si continuă. Răspunde la bunăzîua fără să se uite, […]

Citeşte mai mult
Scurte povestiri de pe lumea cealaltă

La începutul acelei toamne,

pe la fiecare poartă trecură oameni grăbiți, speriați şi cu brațe fâlfâind a iritare, că să astupe, toți, fântânile, să spele platagelele, castraveții, ardeiul, strugurii şi ce-or mai lua ei din grădină să mănânce, sau mai bine să nu mai ia nimic!, să stea mai mult prin case, ce prostie!, şi să aibă, așa, mai […]

Citeşte mai mult
Scurte povestiri de pe lumea cealaltă

Toată noaptea visase cum cade

din salcâmul pe care-l aveau în fundul grădinii. Pe crengile lui atârnau, pe o latură, cabluri subțiri de cupru şi aluminiu învelite în plastice colorate, de care, în tragerea spre pământ, nu se putea prinde nicicum. Cerul, îl vedea mereu senin şi luminat; frunzele pomului bătrân, mici şi verzi, moi, uşor de vânturat printre degete. […]

Citeşte mai mult
Scurte povestiri de pe lumea cealaltă

Îi dăduseră drumul de dimineaţă.

Turmentat de schimbare, lăsă repede închisoarea în urmă; se dezmetici târziu, pe străzi, când simți căt de puternică este lumina, cât de multă și absentă e lumea. Gara se învârti cu el minute bune; apoi, pereții năvăliră spre el aruncându-i în privire băncile, gențile, sacii și plasele oamenilor, pe oamenii înșiși, vagoanele și zăpada. Adormi […]

Citeşte mai mult
Scurte povestiri de pe lumea cealaltă

Pe Alexandrina o știau toți.

Unii se speriau de ea noaptea, când farurile mașinii o descopereau, dintr-o dată, mergând liniștit pe marginea drumului, pe lângă Sâmnic, prin întuneric, către ceva sau cineva de neînchipuit ălorlalţi. Veneau de la serviciu gândind la casă; femeia asta bătrână, cu spatele mare, cu fața adâncită spre amintiri ce te lăsau nedumerit, că frate, da […]

Citeşte mai mult
Scurte povestiri de pe lumea cealaltă

Duminica sta să înceapă

Se hotărî să se bărbierească. Soarele trecuse mult spre asfințit, și bătea, peste casa lui Gârniță, cuminte și roșu-gălbui. Își agăță o oglindă cât o palmă, luată demult de la târg, de un cui înfipt ispre pentru asta într-un stâlp tencuit și verde uleios. Ca să nu-l orbească, își ținu pălăria pe cap, într-o parte, […]

Citeşte mai mult
Scurte povestiri de pe lumea cealaltă

Coborî din autobuzul de cinci

şi intră direct în mat. Nu se dusese acasă; curtea și-o văzuse așa, în fuga articulatei, rămânând neînduplecat numai cu ochiul drept; însă cu stângul, chiorâș, din picioare, apucase să zărească în curte căruța verde, cu ulubele ridicate, plină cu lucernă. Cu bălur, poate, mai știi? -Să trăiești, bă, nea Petrică! Dă-mi un rom… Îi […]

Citeşte mai mult
Cum să citești un acatist până la capăt

Ora a treia. Solilocvii

ceuşoresămoripoţisămorifoarterepede morișigata aşputeamuriazi măiadreacudirectdoamnecepăcătossunt iartămămiluieștemă doamneiisusehristoasefiulluidumnezeu miluieștemăpeminepăcătosul teiașiteduceladracudracuteia șiladracuteduce așbocanciiarfitrebuitschimbați toatăviațatrebuiesăfaccetrebuiefăcut cândtrebuiesățischimbibocanciischimbății socialiștiiăștiasuntnebunilumeaîntreagăoiasprenebunie haicănumaiammultabiamerg caogloabăcauntuberculos cauncalceegatasămoarăcauncâinejigodit doamnemiluieștemă doamnedacătearcunoaștetoțiînduhulsfânt dăletuturorsătecunoască săseîndrăgosteascădemilata depaceatadelinișteatadetine câtdefrumoseștihristoase cefrumoasăera sămăîndrăgostescașacaunnebun deofemeiemăritată doamnedămiodihnă cebineesăfiubine fereștemădepăcathristoaseîngeresfinților sfintepavele teiubescdoamne îizisesemșieicoiubesc cenebunceprostcemizerie cumampututsămălasînjossăcad cenasolsuntslabdefinitiv nutrebuiesămămaibazezpemine sămălasdacumascultării șicefustepurtaaveauliniaaiașinegre sămăconcentrezpecenupiere osămorîncurând cenuebunnuexistă cenuebunvafidatpieirii doamneiisusehristoasemiluieștemă miluieștemămiluieștemă liniaveneamereuînjoslucioasășielegantă pacepacepaceprivescînainte amobositsuntbătrân nimicbunnusemaipoatealegedinmine osămăpunlapământ osăplângosămăpocăiesc osăîlrogpedomnulsămideapace sămisearateînbucuriasa sămălinișteașcăcumcredeucătrebuieliniștițicopiii aidreacunusuntînstaredenimicnicimăcarsăfacăundrum sărepareundrum arfipututsăconstruiascăoopotecădepiatră […]

Citeşte mai mult
Scurte povestiri de pe lumea cealaltă

Sâmbăta le fusese lungă,

cu multă osteneală, așa că abia așteptau să li se pună odată înainte și ultima farfurie, cu o felie de cozonac și o bucată de carne. Era miezul nopții când se ridicară să plece. Copilul adormise cu capul alunecând, încet, dinspre piept spre poala bunicii. Frigul care-l întâmpină la ieșirea din cortul cenușiu îl necăji, […]

Citeşte mai mult
Cum să citești un acatist până la capăt

Ora a doua. La deal

Autobuzul se urni greu, plin. El rămase la ușă, cu picioarele pe două trepte, ca pregătit să urce mai departe. Era bine; putea să vadă drumul și să scape, măcar dintr-o parte, de priviri. După două opriri, prinse un loc. Își scoase agenda și notă, repede, gândurile rotunjite în ceva ce putea fi o poezie: […]

Citeşte mai mult
Fără noimă

Verdele feluritelor ierburi

este ca o laviță bătrână pentru toate amintirile sale. Despre primul strat de iarbă povestește fără ca să poată deosebi prea bine verdele unei mochete de pe sală, cauciucată pe dos și neplăcut de artificială pipăitului, de verdele moale și umed al unor mușchi ce creșteau pe lângă casă, între tencuiala temeliei și dunga trasată […]

Citeşte mai mult
Scurte povestiri de pe lumea cealaltă

O să fie de Vovidenie!

Se sculă de noapte; auzea oamenii trecând pe drum, tușind ori vorbind ca pentru a speria întunericul, mergând la autobuzul de cinci. Era înnorat și bătea vântul. Păsările nu se risipiseră prin curte, încă. Rațele, doar, măcăneau ritmat, ca un ecou a ceea ce le necăjea venind de prin curțile înghesuite, de prin casele prea […]

Citeşte mai mult
Fără noimă

Tu era doar pentru Dumnezeu și încă doi, trei

Chemat la Conferința europeană a persoanelor care mănâncă frumos (CEPMF), se îndreaptă spre tribuna de unde, după cuvenitele reglaje fine (reglaje fine de voce, inimă și firimituri), spune unei săli corecte, cu o sută treizeci și șapte de oameni așezați pe cele mai din față o sută treizeci și șapte locuri grena, moi și inconfortabile: […]

Citeşte mai mult
Fără noimă

Chimonourile aduse cu mine,

dăruite de Sensei, se umflară, dintr-o dată, și săriră de pe umerașele puse pe cărămizile peretelui roșu, netencuit. Desfăcură gura podului, cu zgomot, și coborâră. Erau mari, ca pentru un bărbat de doi metri, de o sută zece kilograme la patruzeci de ani. Centurile, uzate puțin, strângeau tare, legate frumos; mânecile acopereau brațele invizibile ca […]

Citeşte mai mult
Fără noimă

Foamea. Sațiul

Chemat la Conferința europeană a cititorilor de paterice, se îndreaptă spre tribuna de unde, după cuvenitele reglaje fine (reglaje fine de ediție, pagină, voce și inimă), spune unei săli prăfuite cu țărână din Egipt: Etapa Dă-mi, și mie, o țâră! Asta e a copiilor mici de tot. Nimeni nu putea ieși pe drum cu ceva […]

Citeşte mai mult
Fără noimă

¡Buenos dias, Gunoiule!

Când l-am auzit pe Isma, un coleg marocan, zicându-mi așa, m-a cuprins veselia. Nu ne împrietenisem foarte ușor; înainte, pe la început, a trebuit, chiar, să-l sperii c-o să-l bat dacă mă mai strigă ca pe-o fată, cum o făcea. M-a lăsat în pace cu asta, și gata. Dar nu știu cine-l strigase pe el […]

Citeşte mai mult
Fără noimă

„Des-prefacerea” Sfintelor Daruri

Puterea de a născoci erezii a diavolului o cred secătuită de mult. Ce (Doamne, iartă-mă!) se mai poate născoci care să nu fie altceva decât modeste variațiuni pe teme de demult rezolvate de Părinții Bisericii?, îmi zic. Nu greșesc; în liniile ei tari, adică în ceea ce privește miezul dogmatic, credința noastră a fost formulată […]

Citeşte mai mult
Scurte povestiri de pe lumea cealaltă

Nor mare de fum alb

– albăstrui, poate, acoperea satul întreg. Începea să se ridice încet, de prin vreo uliță unde trăia o babă mai fără somn decât altele. Câinii lătrau supărați; și alte femei se trezeau, alte rațe și cârduri de gâște ridicau și mai multe Mării, și Ioane, și Vete, și Lenuțe, și Domnici, și Tanțe în picioare. […]

Citeşte mai mult
Fără noimă

Gândea în gesturi largi, făcute cu mâna

Își împinse scaunul în spate, își ștearsă buzele cu prosopul alb ținut pe genunchi și se ridică înghițind, atunci, un ultim dumicat. Sprijinindu-se în vârful arătătorului stâng, cu mâna dreaptă se apără, circular, de zâmbetele lâncave din juru-i și zise înalt: Când eram ca un copil, iubiții mei, ghiceam dragostea dintre oameni. Chiar așa… Mă […]

Citeşte mai mult
Fără noimă

Nu mă pricep, deloc, nici la parfumuri

Chemat la Conferința europeană a preoților exilați la marginea împărăției, se îndreaptă spre tribuna de unde, după cuvenitele reglaje fine (reglaje fine de voce, inimă și coordonate geografice), spune unei săli neașteptat de în afara vremurilor: Nu mă pricep deloc nici la parfumuri, fraților. Și acum zâmbesc, după mulți ani, la încercarea unui ministru de […]

Citeşte mai mult
Fără noimă

Natură moartă cu bunici. Și cu maimuțe

Sâmbătă după-amiaza, alergând, cu Iunia, către un botez. Intrăm în Nava de la Asunción, pentru o femeie care a născut de câteva zile. Un copil liniștit, o mamă tăcută, o casă curată, fără multe obiecte, cu multă lumină. Ne place că nu trebuie să vorbim tare; plecăm mulțumiți, vindecați după zgomotul grabei. Uită-te după un […]

Citeşte mai mult
Fără noimă

Alexandru

Chemat la Conferința europeană despre oamenii pe care pământul nu îi merită (CEOPNM), se îndreaptă spre tribuna de unde, după cuvenitele reglaje fine (reglaje fine de voce, ficați și inimă), spune unei săli neașteptat de pline: Alexandru era din Vâlcea, sau așa se crede. De fapt, toți eram convinși că, dacă-i vom cere detalii, ne […]

Citeşte mai mult
Fără noimă

Știu o bucătăreasă

slabă și urâtă; gătește pentru elevii unei școli dintr-un cartier comun al Madridului. Că sunt eu, că e vreun coleg de-al meu (nu văd motive să cred că nu face așa cu oricare alt distribuitor, de fapt), când coborâm scările și intrăm, începe imediat să taie o baghetă și să pregătească un sandviș; întreabă, apoi, […]

Citeşte mai mult
Fără noimă

Părintele Lavrentie

Prezent la Conferința națională a celor care fac ascultare la pangar (CNAP), se îndreaptă spre tribuna de unde, după cuvenitele reglaje fine (reglaje fine de voce, inimă și monezi de dat restul), spune unei săli în halat negru și mirosind a cartoane: Frică mi-era să mă întâlnesc și cu părintele Lavrentie. Asta a fost mai […]

Citeşte mai mult
Fără noimă

Părintele Teofil

Chemat la Conferința Europeană a Oamenilor Simpli, se îndreptă spre tribuna de unde, după cuvenitele reglaje fine (reglaje fine de voce și inimă), spuse unei săli neașteptat de goale: Părintele Teofil a venit, într-o seară, în capela facultății. A spovedit câteva ore. Urma să slujească și să predice în catedrală. Poate că m-am spovedit printre […]

Citeşte mai mult
Fără noimă

„Altered carbon”. La ce mai visează bieții oameni?

Până de curând, timp de câteva săptămâni, autobuzele din Madrid au făcut reclamă unui serial ce avea pe afiș oameni la pungă. Punga, cu toate indicațiile de conținut și manipulare. Imaginea unor oameni conservați pentru ceva și etichetați precum mezelurile m-a trimis la televizor. Aceeaşi poveste, a oamenilor care vor nemurirea. Eforturile de ameliorare a […]

Citeşte mai mult
Fără noimă

Elogiu scrisului de mână

Chemat la Conferința europeană a oamenilor care scriu cu stiloul (CEOSS), se îndreaptă spre tribuna de unde, după cuvenitele reglaje fine (reglaje fine de voce, stilou și inimă), spune unei săli neașteptat de simetric locuite: Domn’ Florin, învățătorul nostru, avea un scris de mână grozav. Și planșele cu „Trăiască România!”, sau Conducătorul iubit, sau Partidul, […]

Citeşte mai mult